Cannes 2009 - f. pe scurt şi f. exclusiv

Corneliu Porumboiu, stând cu un picior pe scaunul alb de plastic de pe terasa standului românesc. "O vinit tata". Neanunţat. I-a dat producătoarei lui Poliţist, adjectiv, Marcela Ursu, badge-ul lui, şi a trimis-o cu Adrian Porumboiu să-l bage cumva în sală. Asta se întâmpla ieri, sâmbătă, la a doua proiecţie a filmului.

Tot ieri. Stăteam pe unul din fotoliile albe, drăguţe, din standul României, aşteptând-o pe Anna Franklin de la Film New Europe (www.filmneweurope.com). Ea vine anul ăsta pentru prima oară la TIFF şi pentru prima oară în România şi vroia nişte informaţii. Cine trece pe aleea din faţa standurilor, despărţită de "plebe" printr-un mic gărduţ? Colin Farrell. Sunt sigură că era el, deşi teoretic ar trebui să filmeze cu Dragoş Bucur la filmul lui Peter Weir, iar Bucur n-a venit pentru filmul lui Porumboiu din acelaşi motiv. Nu, nu mi-a căzut calciul când l-am văzut pe Farrell.

Zâmbetele de pe feţele românilor după prima proiecţie, cea oficială, a lui Poliţist, adjectiv. Anamaria Marinca venită să facă galerie. Vlad Ivanov care e singurul actor român care joacă în ambele filme româneşti de la Cannes. Ioan Stoica, actor în filmul lui Porumboiu, care e la primul film şi primul Cannes. Cât o să-l mai ruleze de-acum regizorii români. Irina Săulescu, interpretă în Poliţist, adjectiv, fericită că e la Cannes. Monica Bârlădeanu, sosită cu Bobby Păunescu, exclamând: "Ce mă bucur că mi-a plăcut filmul!!"

Mihai Mălăimare Jr. înaintea proiecţiei mondiale cu Tetro, emoţionat, bronzat şi tuns. Telefon după proiecţie: "Cum a fost? Care au fost reacţiile? Eu am alergat de colo-colo". Reacţiile au fost foarte bune, cu ovaţii. Mie mi-a plăcut ce-a făcut Mishu şi mai puţin ce-a făcut Coppola. Sper că nu s-a supărat când i-am spus. Cred că nu, dovadă că tot mi-a dat un interviu pentru Mediafax cu o seară înainte să plece spre SUA, unde pregăteşte premiera lui Tetro, din 11 iunie 2009.

Constantin Popescu, autorul unei "amintiri" din Amintiri din Epoca de Aur, venit la Cannes încă de la început. Mănâncă de prânz la ceea ce noi, românii de pe Croazetă, numim "la chinezi", un restaurant ieftin şi bun, foarte aproape de palatul festivalului. Alături de Ada Solomon, Codruţa şi Andrei Creţulescu.

Magda Mihăilescu mieunând tare înaintea proiecţiei cu Thirst de Park Chan-wook, pentru că una dintre companiile producătoare are cuvântul "cat" în titlu. "Pot să scriu că aţi mieunat la Cannes?"."Da, numai dacă spui că sunt mama lui Kenzo". Care Kenzo a fost lăsat bolnav de diabet la Bucureşti, direct în grija medicului.

Alex Leo Şerban foarte senin pentru că nu are de transmis cu sabia deasupra capului. De aia se şi plimbă cu Anamaria Marinca "pe insule".

Ploaia de alaltăieri, nemaivăzută în şase ani de Cannes. Dacă nu era o doamna drăguţă la hotel să se ofere să-mi dea o umbrelă, nu puteam ajunge la filme.

Ce mi-a plăcut cel mai mult până acum: Poliţist, adjectiv de Corneliu Porumboiu, Un prophete de Jacques Audiard, Taking Woodstock de Ang Lee şi Thirst de Park Chan-wook.

.... Pe aici vin, pe-aici mă duc, dar nu înainte de a spune că m-a scos de minţi Kinatay de Brillante Mendoza, un exemplu briliant de anti-cinema.