Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul TIFF 2009

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Fiecare vârstă cu idolii ei - Florin Piersic


mai 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Fiecare vârstă cu idolii ei... În ceea ce mă priveşte, recunosc: primii zece ani de cinefilie mi-au fost acaparaţi de figura de "erou pozitiv" a lui Florin Piersic. Apariţiile sale dese în filme, la teatru şi televiziune, precum şi numeroasele spectacole de varietăţi l-au făcut extrem de popular. Încă de la începutul anilor '70 recunoştea (premonitoriu?) că îi vine tot mai greu să renunţe la "inevitabilele apariţii minore", că s-a împrăştiat: "Am făcut un rol ici, unul dincolo, şi ce bine ştiu că e păcat să fug de la teatru la film şi de acolo la televiziune şi să nu prind, cu adevărat, şi bine, niciun iepure de urechi!..." După peste 50 de ani de activitate în teatru, actorul-vedetă încă mai priveşte nostalgic spre acele roluri din teatru care i-au adus "adevărata, sublima satisfacţie".

Din rolurile în care interpretează personaje fără ascunzişuri, deschise, sufletiste, prietenoase ori justiţiare (în peste 50 de filme şi sute de piese de teatru) câte oare vor rămâne? Câte oare vor da seama despre dorinţa actorului de a se autodepăşi, de a nu se cantona într-o tipologie unidimensională? Din păcate, activitatea sa teatrală (de care îşi aminteşte cu drag şi recunoştinţă faţă de regizorul ce a ştiut să-l conducă din rol în rol: Alexandru Finţi) este prea puţin cunoscută celor care nu au prins spectacolele de la Naţionalul bucureştean. Cine să mai ştie azi de Mâşkin din Idiotul, de Lennie din Oameni şi şoareci sau de Mortimer din Maria Stuart, aşa cum i-a interpretat Florin Piersic? În schimb, compoziţia din Pedagog de şcoală nouă ori comedia sentimentală Visul unei nopţi de iarnă se păstrează încă în arhiva TVR şi au fost transpuse chiar pe suport digital.

Cât despre cariera cinematografică, cine mai stă să-i numere Mărgelaţii, haiducii, mercenarii, soldaţii şi marinarii din atâtea şi atâtea filme şi seriale de acţiune, de aventuri ori comedii în care a fost distribuit? Ecranul nu i-a prilejuit lui Florin Piersic întâlnirea cu un regizor de forţa şi intuiţia lui Finţi. Spre deosebire de Ion Dichiseanu (colegul său din aceeaşi zonă tipologică a junilor primi şi a justiţiarilor), care - în Suta de lei de Mircea Săucan - a lăsat la o parte măştile şi s-a jucat pe sine, "Ciocoflenderul" nu a avut şansa întâlnirii cu un regizor de film care să-l scoată din emploi, propunându-i nu un rolişor de compoziţie (cum e cel din Ultima frontieră a morţii sau, mai recent, din Fix Alert), ci o partitură solidă în tonalităţi tragic-groteşti.

Povestea Florin Piersic odată că, printre miile de scrisori pe care le primea, s-a nimerit să fie un aviz de pachet. Era după filmul Columna (1968), în care îl juca pe Sabinus, un ofiţer roman ce iubea o fata dacă şi rodul dragostei lor simboliza naşterea primilor români. S-a dus la poştă, unde îl aştepta un pachet de 800 de grame trimis de o fetiţă de 12 ani dintr-o comună de lângă Piatra Neamţ. Înăuntru se aflau "nişte buruieni şi o cămaşă de noapte". Şi-o scrisoare: "Dragă Florin, Am rămas atât de impresionată de accidentul său, încât nu pot să-mi revin. Cum a putut bestia aia de Ciobanu Ilarion să te lovească peste ochi cu sabia?!" Fetiţa se referea la scena din grotă când Piersic - Sabinus e orbit de Ciobanu - Gerula. "Trebuia să fie mândru că-i faci curte fetei lui, nu să te lovească fără milă. Nu-ţi pierde curajul, speranţa. Bunica mea era să nu mai vadă deloc, dar spălându-se cu ceai din astfel de buruieni, i-a revenit vederea. Seara, înainte de culcare, spală-te atent cu ceai călduţ, apoi îmbracă-te cu cămaşa asta şi odihneşte-te. Aştept veşti. Te îmbrăţişează a ta veşnic admiratoare (chiar dacă eşti bolnav), Mioara."...

Anecdota pare desprinsă din cartea biblică despre Tobit, iar leacul oferit de micuţa admiratoare pentru presupusa orbire fizică avea, poate, un tâlc şi-un "joc secund" ce se cerea altfel descifrat: singura, adevărata orbire este împrăştierea catalizată de enorma "priză la public", ireparabil vătămătoare a "ochiului dinăuntru".

Descarcă povestea filmelor din TIFF 2009 aici.




 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2009


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


Alte articole

 Învăţăturile TIFF-ului - TIFF, 2009, Anca Grădinariu
 Ultima zi - TIFF, 2009, Mihai Chirilov
 TIFF-ul a devenit o instituţie, Gina Şerbănescu, un interviu cu Tudor Giurgiu
 La TIFF 2009, Andrei Creţulescu
 Palmares cu jumătăţi de măsură - TIFF, 2009, Cristina Corciovescu
 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2009


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer