Cum s-a hotărît Adrian Porumboiu să facă ceea ce nu va face vreodată:
să o lase mai uşor cu fotbalul
Cu tot cu cele 90 + kilograme, Adrian Porumboiu se simte "mic, mic" în Salle Debussy de la Cannes. "Era sîmbătă seara şi mă şi văd pitit în scaun", povesteşte el.să o lase mai uşor cu fotbalul
Vedetele aşteaptă ceremonia, iar franţuzoaica Julie Gayet, partenera lui Daniel Auteil din Mon meilleur ami şi membră a juriului, zîmbeşte către zona unde stăteau românii. În aceeaşi zi, filmul lui Corneliu Porumboiu, Poliţist, adjectiv, cîştigase premiul presei, o reverenţă la adresa unei producţii care, în opinia criticilor, ar fi meritat situarea în competiţia principală.
"Promisiunea, tată!"
Cînd cei doi Porumboiu aud anunţul de decernare, Un Certain Regard - Poliţist, adjectiv - Prix du Jury, tatălui i se aburesc ochii. Sigur că recunoaşte, după cum şi acum susţine că au sărbătorit victoria "doar în două restaurante, pe cuvînt!". Aritmetica devine indulgentă cu cei ajunşi "la a douăsprezecea sticlă de şampanie".
Paharul de necaz aproape că nu s-a simţit. FC Vaslui, echipa cu care Porumboiu a cheltuit 14 milioane de euro în ultimii trei ani şi cu care visase să meargă în cupele europene, pierduse mai devreme cu 4-1 la Buzău, cea mai slabă trupă a campionatului. "Promisiunea, tată! Nu uita pariul nostru", îi aminteşte Corneliu, încet, de dincolo de masă.
Porumboiul ăl bătrîn îşi dezbracă sacoul. Peştele din platou poate aştepta. Soarele apusese de cîteva ore, dar pe coasta Mediteranei e cald şi mistralul nu aduce decît aromă de aer din Provence, fără răcoare. Atunci s-a hotărît. Aiurea.
250.000 de euro pe film
"Vorbesc serios! Am făcut un calcul. În cele două filme ale lui Corneliu, A fost sau n-a fost? şi Poliţist, adjectiv, am băgat o jumătate de milion de euro. Aproximativ 250.000 pentru fiecare. Pentru mine, un film e cît salariul unui fotbalist de-al meu, nu-i dau numele, care n-a vrut să intre în teren pentru că, cică, antrenorul advers îi era prieten!".
Bugetul filmului recent premiat la Cannes e mai mare. CNC a contribuit la el.
Adrian Porumboiu nu e o victimă. Acelaşi om strigă la arbitri din înaltul tribunei oficiale. A fost suficient să protesteze pentru ca "centralul" Serea să fie exclus din fotbal după semifinala de Cupă CFR - FC Vaslui 2-0. "Păi, dacă şi ăla a fost un arbitraj, atunci ce să mai discutăm?!", se încinge imediat vasluianul.
După meci a ajuns la spital în Iaşi. 8 zile de analize şi rememorarea înţelegerii făcute acum un an cu băiatul său, Corneliu: "Investeşte cît vrei tată, 15 - 20 de milioane, dar dacă nu ajungi în primele cinci locuri, te laşi!". Vasluiul e pe 8.
Tema trădării
"Nu banii mă determină să fac asta", explică Porumboiu, care a pornit negocieri cu un eventual cumpărător al echipei. "Lipsa de performanţă mă seacă! Ce să fac? Nu vreau să fiu «Poliţist, substantiv» şi să văd dacă jucătorii mă trădează", rîde el. Trădarea e o altă veche obsesie a patronului.
Adio, echipă, un gînd spre UEFA?
Ca la orice om de afaceri, în spatele unei decizii se ţes altele, cu zecile. "Renunţaţi de tot la fotbal?". "Nu, doar la echipă. Dar nu vreau să se prăbuşească. Are 2 milioane de euro din drepturile TV...".
Evită să vorbească despre viitor. Observator UEFA, poate la CCA, cine ştie, în structurile UEFA sau la Federaţie. Asta n-a spus-o, s-a întrezărit undeva, dincolo de cuvinte.
Pe masă ştirile sportive sînt sufocate de cronicile filmului lui Corneliu. "Mi le traduce Octavian, celălalt băiat, care conduce business-ul". E mîndru de amîndoi. "Toate succesele mele ca arbitru internaţional n-au valorat cît cel de la Cannes. Pentru că aparţine fiului meu".
Filmul e aranjat, afacerile agricole, la fel. Adrian Porumboiu se poate lăsa de fotbal.
"Experienţa de la Cannes mi-a arătat că e prea mare diferenţa între ce poţi scoate cu aceeaşi bani dintr-o lume normală, cum e cea a filmului, şi una bolnavă, cum e cea a fotbalului nostru. M-am decis să renunţ" (Adrian Porumboiu)
"Eu mă sufoc în pluton. Nu sînt obişnuit cu asta. Am un nume şi nu-l vreau atins de mediocritate sau de pete" (Adrian Porumboiu)
"Hai, măi tată, fii serios! Ajunge un singur Porumboiu în fotbal. Lumea mea e alta" (Corneliu Porumboiu, cînd tatăl său l-a îndemnat să devină arbitru).