Must see absolut: Hunger la TIFF 2009

Regizorul Steve McQueen (nu, nu pistolarul) pare să fi filmat de cînd lumea bărbaţi scheletici care dorm în celule cu pereţii acoperiţi de urină şi fecale. Regia lui e neafectată şi clară; rebelii irlandezi nu sînt aici idealizaţi, iar paznicii englezi nu sînt nişte brute puse pe torturat. Dimpotrivă, prin intermediul unui singur gardian, McQueen arată toată apăsarea morală şi dezolarea trăite de englezi.

Lăsaţi fără instrumente militare ori ideologice, irlandezii captivi duc lupta cu temnicerii la nivel fiziologic, în care excrementele menite să scîrbească paznicii şi rezistenţa la foamete valorează cît o maşină aruncată în aer în mijloc de Belfast. Chiar şi aşa, ei tot cîştigă. Bobby Sands, un icon IRA, intră în greva foamei după ce guvernul englez suspendă mai toate drepturile deţinuţilor.

Dar filmul nu cade în divagaţii politice, ci rămîne alături de Bobby şi reperele lui (de orice fel), dar (foarte important) fără să îi ia partea. Ultrarecomandat de premii (Cannes), de impactul senzorial (indigest, dar necesar) şi ca demers excavator în psihologia umilinţei şi degradării, dar cu o urmă (nu teatrală) de demnitate.