De ziua lui, Alex Leo Şerban şi-a cinstit prietenii cu Jacques Tati

Criticul de film Alex Leo Şerban, care a împlinit (pe 28 iunie 2009) 50 de ani, şi-a sărbătorit ziua de naştere, cum altfel decât în câmpul muncii, într-o sală de cinema. El şi-a invitat prietenii la o proiecţie privată găzduită de Sala Elvira Popescu a Institutului Francez. Filmul ales, Mon oncle, de Jacques Tati, nu e doar unul dintre filmele sale preferate, dar are aceeaşi vârstă cu el.

Sala a fost aproape plină, deşi gazda se temea că nu se va umple decât pe jumătate. Ada şi Alexandru Solomon au venit cu băieţelul lor cel mai mic, care a chicotit la toate fazele amuzante, semn că Tati nu s-a depreciat şi că poate fi gustat la orice vârstă.

Luminiţa Gheorghiu, Andrei Oişteanu, Corneliu Porumboiu, Maria Dinulescu, Maria Popistaşu, Tudor şi Oana Giurgiu, Thomas Ciulei, Alexandra Gulea, Ioana Pârvulescu, Alexandru Baciu, Răzvan Mazilu, Hanno Hofer, Mihai Chirilov, Vlad Ivanov, Eugenia Vodă, Paul Negoescu, Adina Pintilie, Adrian Sitaru, Magda Mihăilescu, Viorica Bucur, Răzvan Penescu, Ruxandra Balaci, Aurelia Mocanu, s-au numărat printre cei care au acceptat inedita invitaţie de a vedea un film şi de a ciocni o cupă de şampanie sub corturile din curtea Institutului Francez, sub o ploaie comandată parcă şi ea pentru atmosferă, la fel ca şi curcubeele care precedaseră proiecţia.

Ca să aibă o proiecţie cât mai bună, Alex Leo Şerban a comandat o copie a filmului special din Franţa, pe peliculă. "Dar de ce trebuie peliculă? Am eu un DVD acasă", se pare că ar fi spus proiecţionistul.

Instalat la intrarea în sală, Alex Leo Şerban îşi aşteaptă invitaţii. "Of, nu trebuia să-mi aduceţi cadouri", spune. Dar masa din dreapta lui se tot încarcă. Floarea soarelui cu tijă kilometrică, tot felul de lucruşoare legate de Marilyn Monroe (preferata sa), cărţi, un tablou, ciocolată, tenişi albastru cu alb, trabucuri, până şi brânză.

De unde vine popularitatea lui Alex Leo Şerban? Din faptul că ştie o grămadă de lucruri despre cinema, dar nu vorbeşte despre ele ca de la înălţimea Academiei Române. Din faptul că a demonstrat că poţi fi intelectual renunţând la morgă şi că poţi fi dandy fără să te forţezi. Pentru că a arătat că, aşa cum cinematograful e o artă populară, şi criticul de film poate fi popular dacă îşi adaptează discursul în funcţie de mediu şi-i vorbeşte fiecărui spectator pe limba lui.

Zicala cu tinereţea care nu ţine cont de vârstă li se aplică şi criticului român, şi filmului lui Tati. Mon oncle are o prospeţime dincolo de vârstă şi pare unul dintre puţinele filme în stare să lege oamenii între ei la o proiecţie.

Mai trebuie spus că dintre toţi spectatorii cel mai tare a râs tot Alex Leo Şerban?