Gala Concursului Internaţional George Enescu, 2009

Amir Tebenikhin din Kazakhstan. Finalul Concertului nr. 3 de Serghei Rachmaninov. Juriul i-a acordat în unanimitate premiul I, la concursul de pian, iar publicul entuziasmul său - prin aplauzele şi ovaţiile care s-au prelungit incredibil de mult. Amir ne-a cucerit pe toţi prin forţa sa şi mesajul mai mult decât sonor pe care l-a transpus în această partitură foarte solicitantă din literatura dedicată pianului.

Maria Balabas: Care este viaţa muzicienilor în ţara ta?
Amir Tebenikhin: Dificilă, cred, ca peste tot... avem salarii mici, mulţi pleacă în străinătate. Dar cred că, peste 10 ani, totul va arăta mult mai bine. Avem deja un progres, festivaluri mari, muzicieni foarte buni, dirijori.
M.B.: Ce te interesează cel mai mult în muzică?
A.T.: Muzica poate deschide lumi noi pentru noi. E foarte interesant să creezi o nouă atmosferă, o nouă lume.
M.B.: Este, de asemenea, instinctuală?
A.T.: Da... dar de cealaltă parte şi foarte apropiată de matematică, ceea ce din nou este foarte interesant.
M.B.: Care este rolul muzicii în societatea noastră?
A.T.: Muzica clasică are rolul de a ne face mai buni şi de a ne apropia de Dumnezeu.

Cu concertul său s-a încheiat Gala Concursului Internaţional George Enescu, unul dintre momentele importante din fiecare ediţie a Festivalului. Premiile sunt importante şi chiar pot fi înţelese ca un pas înainte pentru cariera fiecărui câştigător.

Anul acesta însă, gloria s-a îndreptat către alte ţări. Aleşii juriului au venit din Coreea, Japonia, Rusia, Polonia sau China. Doar premiile speciale, oferite de Muzeul George Enescu şi de Fundaţia Erbiceanu au fost înmânate unor muzicieni români, printre care compozitorul Cristian Lolea şi pianistul Creciun Sorin.

Jaroslav Nadrzycki din Polonia, câştigătorul premiului I la concursul de vioară: E minunat pentru mine şi pentru întreaga mea viaţă. E poate una dintre ultimele competiţii la care particip, am deja 25 de ani. Am fost foarte norocos, prima dată aici şi prima dată în Bucureşti. E un pas foarte important şi după, vom vedea, trebuie să lucrez din greu, voi avea poate, o mică vacanţă, dar va trebui să continui şi mai decis.

Aşa cum spune compozitorul Dan Dediu, se simte în lucrările de la secţiunea de compoziţie, un nivel foarte înalt în ceea ce priveşte latura tehnică. Din punctul de vedere al expresivităţii - globalizarea pune stăpânire pe tinerii creatori. Mulţi dintre ei adoptă modele deja consacrate precum Luciano Berio sau Helmut Lachenmann şi nu le depăşesc. Foarte greu este de găsit elementul original, deşi anul acesta a fost studiat de către juriu un număr record de partituri, anume 184. Am vorbit despre expresie, ce-nseamnă a fi compozitor şi continuitatea unei astfel de cariere cu Hu Xiao-ou, câştigătorul concursului ediţiei 2007, cel a cărui lucrare a fost interpretată abia anul acesta pe scena Ateneului: Când eram copil am fost foarte impresionat de muzica tibetană. Când am crescut, am studiat mai mult, am şi plecat pentru doctorat în Statele Unite ale Americii, acolo, profesorul meu mi-a spus că trebuie să-mi găsesc vocea mea. Nu sunt un compozitor european, nu unul american, sunt un compozitor din China.
Trebuie să ai propriul tău limbaj muzical. Vreau să exprim muzica inimii mele. Nu să imit compozitori precum Beethoven, Debussy, Bartok... să preiau multe dintre ideile lor. M-am gândit cum să-mi creez limbajul şi muzica tibetană mi-a sărit înaintea ochilor. Am mers pe firul acesta.
Vreau să mă urmez pe mine însumi, nu moda sau un stil drăguţ. Dacă cineva mă întreabă dacă nu vreau să fiu un superstar spun nu... American Idol e cel mai bun exemplu.
Maria Balabas: Deci nu vrei să fii un pop-icon?
Hu Xiao-ou: Nu.

Şi-a dat concursul Filarmonica Transilvania din Cluj Napoca. La pupitrul dirijoral - Ilarion Ionescu Galaţi şi Florin Totan. Aceasta a fost Gala Concursului Internaţional George Enescu, ediţia 2009.