Trupa, compusă din doi suedezi (Pontus Berghe la tobe şi Bjorn Berglund la clape) şi un american (vocalistul Andy Grier), toţi foşti DJ-i, s-a născut, ca mai toate lucrurile bune, dintr-o frustrare: aceea cauzată de plafonarea scenei muzicală din Berlin (oraşul unde, de altfel, s-au cunoscut, într-un parc, cei trei membri ai formaţiei). Ce îi unea era interesul comun pentru explorarea electro-pop-ului influenţat de Hot Chips şi New Order.
Le era şi greu să se impună în capitala Germaniei, acolo unde, cel puţin când este vorba de dancefloor, muzica nu funcţiona decât în condiţii infernale de beats per minute, aşa că cei trei s-au mutat în New York şi apoi în Paris. Şi la concertul de la Bucureşti, toţi trei vin din direcţii diferite: Berlin, Paris şi Milano.
Cei trei "hoţi ca noi" se declară destul de reticenţi în ceea ce priveşte formaţiile noi, acesta fiind unul din motivele pentru care au început să facă muzică. Primul lor album, Play Music, a fost compus, înregistrat şi mixat în New York, Berlin, Viena, Londra, Rio de Janeiro şi Stockholm, "între spălatul vaselor, servitul băuturilor şi adusul hainelor la garderobă în cluburile de noapte". Ei declară că albumul vorbeşte despre dragostea care se deteriorează şi despre problemele de identitate - teme destul de puternice şi de apăsătoare, în perfectă armonie cu sound-ul Thieves Like Us: metalic, auster, dezolant pe alocuri, epurat de orice înflorituri pretenţioase, ţintind esenţa muzicii şi a emoţiei.
Una din melodiile de pe primul lor album, Drugs in My Body, şi-ar fi găsit locul pe coloana sonoră a filmului Trainspotting, dar nu pentru că ar milita pentru consumul de droguri, ci pentru că ritmurile sale induc o stare de euforie; ascultând-o, corpul se separă de minte şi începe să se mişte singur sub influenţa unor sunete venite din altă lume.
Play Music a fost înregistrat la o casă de producţie independentă din Viena, See You Records, după despărţirea de Kitsune, studioul-instituţie mondenă care nu a mai dorit să colaboreze cu ei din pricina faptului că muzica lor este prea deprimantă. Într-un interviu acordat celor de la Dazed Digital, Thieves Like Us şi-au exprimat dezamăgirea în ceea ce priveşte colaborarea cu casele mari de producţie, motivând că, având foarte mulţi artişti, ele nu mai au timp să se ocupe cu adevărat de fiecare în parte.
Numele formaţiei vine de la una din piesele New Order, trupa legendară care şi-a pus amprenta asupra sound-ului lor. Alte influenţe sunt krautrock-ul şi post-punk-ul, R&Â¥B-ul şi, într-o măsură mai mică, muzica electronică a anilor '80. Cu siguranţă cluburile din Berlin au avut o influenţă majoră asupra muzicii celor de la Thieves Like Us, motiv pentru care la capitolul influenţe intră şi "tocuri înalte şi lasere" ("high heels and lasers").
Trupa combină stiluri vocale diferite, de la cuvinte vorbite, uneori semi-rap, până la pop, cu intenţia de a trezi interesul faţă de o muzică destul de omogenă. Sound-ul electro alternează cu nuanţe de post-punk, evocând acea atmosferă sumbră şi dezolantă a marilor oraşe industriale, încărcată de anxietate şi sentimentul unei incredibile singurătăţi. Cu toate că muzica lor este creată pentru cluburi, pentru mase de oameni care se adună în virtutea unor afinităţi şi cu speranţa unor experienţe comune, totuşi, o senzaţie de stranietate şi de singurătate traversează piesele trupei. Este poate singurătatea locuitorilor oraşelor mari, anxietatea cauzată de lipsa de siguranţă sau poate o simplă străfulgerare de claritate în mijlocul haosului citadin.
În DJ-set-urile trupei (a doua zi după concertul din Control, pe 31 octombrie 2009, nu ar fi exclus să asistăm şi la unul dintre ele), se poate auzi krautrock vechi, italo disco, David Bowie, Iggy Pop, găştile de la Factory Records şi chiar hip-hop recent. Asta spune câte ceva despre preferinţele muzicale ale celor trei "hoţi ca noi" pe care îi veţi vedea live pe 30 octombrie 2009.
În deschidere vor cânta Şuie Paparude şi Mes Quins. Despre prima trupă nu e cazul să spunem prea multe. Ar fi de menţionat doar că în vara asta Junkyard a fost înlocuit de Bean şi că un nou clip va fi lansat foarte curând. În plus, faptul că cei de la Şuie Paparude sunt fani declaraţi New Order îi plasează perfect în contextul serii de 30 octombrie 2009.
Noul val electro-pop-punk românesc de fapt nu este un val, pentru că este format dintr-o singură picătură, care se numeşte Mes Quins. Formată din neliniştitul chitarist Ovidiu Chihaia (Pure, Guillotines, Hotel Fetish) şi din artistul polivalent Silviu Gherman, Mes Quins a apărut în 2008, odată cu lansarea celui de-al doilea volum de proză al lui Gherman, intitulat Cele mai frumoase creiere. După un început fulminant, concertele s-au succedat cu rapiditate. Cei doi membri fondatori Mes Quins au cooptat recent şi un baterist, Ovidiu Rusu, care dă grupului a treia dimensiune. Recent trupa a lansat videoclipul piesei In the Land of the Dead, regizat de Miruna Boruzescu.
Seara New Pop Order va fi începută şi încheiată de un spectaculos mecanism audio-video (cinci proiectoare), conceput de echipa The Curious Party. Biletele costă 35 RON. Clubul Control, care a împlinit recent un an de activitate, este situat în "centrul centrului", pe Strada Academiei nr. 19 (intrarea prin Pasajul Victoriei, dinspre Facultatea de Arhitectură), la două minute de mers pe jos de la staţia de metrou Universităţii.
