Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo 2009

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

O întâlnire cu Răzvan Popovici - Festivalul SoNoRo 2009


octombrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pe Răzvan Popovici, directorul Festivalului SoNoRo, îl ştiam doar din poze. Mai exact, din albumul fotografic SoNoRo. Imagining Music, realizat de Şerban Mestecăneanu. Aşa îi admirasem melancolia chipului sau privirile cu un aer de departe...

P 27 octombrie 2009, Răzvan Popovici a fost prezent la o întâlnire informală cu câţiva reprezentanţi ai presei la magazinul de muzică Senia. Mă aşteptam, întâlnindu-l pentru prima dată, să mă aflu în faţa unui artist desprins cumva de ceea ce se întâmplă pe pământ, eventual nedespărţit de viola sa - cunoaşteţi clişeul romantic.

La cinci minute după ce l-am cunoscut, mi s-au destrămat toate miturile de genul celui de mai sus. Nu numai că violistul român nu ne trata cu niciun soi de afectare teatrală, însă părea să jubileze de-a dreptul. Privirea îi era în mod egal îndreptată către toţi invitaţii - invitaţi pe care i-a tratat ca pe nişte vechi prieteni. O relaxare jovială îi însoţea gesturile şi cuvintele.

Răzvan Popovici are, într-adevăr, toate motivele să fie bucuros zilele acestea. Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră pe care l-a iniţiat în România în 2006 este deja la a patra ediţie, aducând înaintea publicului artişti de primă mărime ai genului cameral. Dar muzicianul nu se mulţumeşte cu atât. Unul dintre primele lucruri pe care le împărtăşeşte cu noi este credinţa lui legată de evoluţia firească a unui festival: cinci ani pentru poziţionare, încă cinci pentru consacrare şi apoi menţinerea la nivelul cel mai înalt. Se gândeşte deja cu drag la ediţia de anul viitor - ediţie "aniversară".

Artistul vorbeşte cu entuziasm despre orice: despre acustică, despre acordorii de pian, despre fotografia prietenului său Şerban Mestecăneanu, prezent de asemenea la întâlnire. E şi firesc să fie aşa, cum altfel decât entuziasmat şi pasionat să organizezi un festival de muzică? Dar ceea ce poate surprinde cu adevărat în cazul său este că entuziasmul îi e egal şi atunci când vorbeşte despre... economie! Asta nu pentru că Răzvan Popovici ar avea specializare multiplă, ci pentru că am înţeles, într-o oră şi jumătate, că absolut tot ceea ce ţine de festival îi trezeşte interesul în egală măsură.

Finanţările reuşite îl preocupă la fel de mult ca şi calitatea sunetului. Povesteşte cu însufleţire despre felul cum a reuşit să mobilizeze oameni şi instituţii în susţinerea acestui proiect. Repetă cu o dulce insistenţă că proiectele cu adevărat mari îşi găsesc sponsorizare şi că victimizarea nu duce la nimic. Se observă la el lesne experienţa organizării unor festivaluri de muzică în Occident. Nu ştiu cum reuşeşte, dar discursul său, deşi îi pune în lumină realizările, nu cade niciodată în aroganţă sau autosuficienţă.

Pentru Răzvan Popovici, a face muzică, până la cel mai "neînsemnat" aspect care ţine de organizare, este la fel de natural ca şi faptul că respiră. Nu pare să trăiască având impresia că face un lucru extraordinar - el face tocmai ceea ce crede că e normal să facă un muzician dublat de un bun realizator de festivaluri: cântă cu pasiune, crede în proiectele sale, caută finanţări, dă telefoane, răspunde la telefoane. Nu a lăsat de înţeles în niciun moment că asta nu e treabă de artist. Iar satisfacţiile care vin înapoi sunt pe măsură: ne mărturiseşte că nu a fost niciodată refuzat de muzicienii pe care i-a invitat, în afară de situaţiile în care programul nu le-a permis acceptarea invitaţiei.

Popularizarea SoNoRo creşte de la an la an, dar aspectul care pare să îi producă încântare în cea mai mare măsură este prezenţa masivă a tinerilor, pe care şi-i doreşte cu tot dinadinsul în sălile de spectacol. Fără să se plângă de faptul că, uneori, aceştia aplaudă între părţi şi fără să se plângă de ţinuta lor "neadecvată".

Nimic din lamentarea artistului neînţeles nu se întâlneşte la Răzvan Popovici - plin de entuziasm şi voie-bună, vorbeşte despre SoNoRo ca şi cum ar fi o fiinţă, poate chiar fiinţa cea mai dragă. Ne spune că zilele acestea a-nceput să simtă febra festivalului, înmulţindu-se numărul telefoanelor sau al altor solicitări, dar senzaţia mea este că îi place teribil de mult tocmai această febră, pentru că ea dă spectacolelor dimensiunea de viu şi certitudinea unor apropiate reuşite.

Cei prezenţi au avut ocazia să admire şi afişul vernisajului foto Monte Meste Sonoro, semnată de un artist la fel de jovial şi de ludic, Şerban Mestecăneanu. Pasionaţii de muzică şi totodată de fotografie vor putea admira expoziţia la Point Contemporary începând cu 31 octombrie 2009, la ora 19.00.

Descarcă programul şi detalii despre artiştii SoNoRo 2009 aici.



 Toate articolele despre Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo 2009


0 comentarii

Spacer Spacer