Filmele mici: Student (2) şi altele din Ziua a treia - Astra Film Festival, 2009

Sărăcuţă în filme studenţeşti cea de-a treia zi a festivalului (miercuri 28 octombrie 2009), am prins doar două, Family 068 şi Doing the Norway.

Regizorii lui Family 068, Toni Edo şi Ruben Margallo au înhăţat un subiect puternic, dar l-au exploatat slăbuţ. În Nicaragua există cartierul Chureca, practic un teren plin de gunoaie, unde locuiesc câteva zeci de familii care încearcă să supravieţuiască în acest peisaj. Se pare că familiile sunt recunoscute după numerele inscripţionate pe colibele lor mai repede decât după nume. Lipsa unui fir logic a imaginilor m-a cam zăpăcit, iar imaginile cu copiii dezbrăcaţi şi murdari m-au enervat. Metodele astea de a documenta un subiect îmi par cam retrograde pentru un student.

A urmat însă imediat Doing the Norway, de Gry Elisabeth Mortensen şi mi-am mai revenit. În oraşul Petersburg din Alaska trăieşte o comunitate de norvegieni care de 50 de ani organizează o serbare de amintire a originilor, Little Norway. Comunitatea se foloseşte de tot arsenalul de tradiţii, mituri, clişee care pot duce oamenii cu gândul la Norvegia: bărbaţi costumaţi în vikingi şi femei în valkirii; porturi şi dansuri populare; copii iau cursuri de norvegiană, iar bătrânii pun la cale un cor cu cântece tradiţionale. Norvegienii care au ajuns la acest festival, l-au găsit retrograd şi au mărturisit că în Norvegia astfel de lucruri nu se mai fac. În schimb, pentru comunitatea de norvegieni din Petersburg, festivalul este un prilej de petrecere, iar pregătirile dinaintea lui asigură coeziunea socială, prin simplul fapt că oamenii se strâng de 50 de ani câteva zile pe an să lucreze împreună. Ce mai contează că nu au fost niciodată în Norvegia?

Aş fi vrut ca filmul Am I lucky? / Sunt norocos?, regizat de Tudor & Oana Giurgiu să fi fost la fel de bine gândit ca documentarul din deschiderea Festivalului, Carmen meets Borat. E destul de aproape de un film onest, deşi pe alocuri am avut senzaţia că e prea multă regie la mijloc, că unele situaţii nu decurg firesc, că sunt forţate să aibă loc. Iar uneori pare un reportaj de ştiri de ora 5 care constată că romii nu sunt primiţi la dispensar pentru că nu au acte cu care să-şi dovedească apartenenţa la societate. Deşi are ceva informaţie de oferit (mai mult de ordin istoric), n-aş zice că era nevoie de încă un îndemn la toleranţă fără o poveste substanţială de spus.

Premisa e totuşi promiţătoare: un student are de făcut un material despre romi şi apelează la un alt student, rom, ca să-i fie ghid în lumea pe care o cunoaşte foarte puţin. Pleacă amândoi într-o călătorie prin ţară şi se opresc în câteva locuri cheie pentru istoria, evoluţia şi situaţia actuală a romilor din România. Scenele în care romii îşi spun poveştile firesc & şarmant alternează cu scene de tranziţie montate a la videoclip (cu Shukar pe coloana sonoră), care ajung să fie obositoare pentru că nu spun mai nimic, în afară de faptul că trece timp şi cei doi ajung în alt loc. Dialogurile dintre Nicu şi Toma au ceva fals în ele; Nicu (tânărul rom) e genul de înţelept răbdător care explică puştiului repezit cum stă treaba în lume.

Gearing up / Candidaţii regizat de Sheetal S. Agarwale (din competiţia Internaţional) e un film greu de urmărit, dacă nu eşti deja vreun geniu sau vreun elev / student eminent. Patru elevi de 16 ani, doi băieţi şi două fete se pregătesc timp de un an sau doi pentru admiterea la Indian Institute of Technology. Pentru cei care nu ştiu, acesta este o universitate de acelaşi calibru ca MIT din Statele Unite, iar majoritatea absolvenţilor s-au aranjat cu slujbe în Microsoft sau Silicon Valley. IIT e o garanţie a unei vieţi lipsite de griji, a unei vieţi în care răsfăţul e un fapt normal. Admiterea e un examen greu, iar competiţia ce apare între adolescenţi e ceva înfiorător. Pentru unii intrarea în Institut devine un ţel absolut, iar un eşec îi aruncă în depresie.

Toţi cei patru adolescenţi sunt conştienţi de câte sacrificii au de făcut ca să-şi împlinească visul: zilele lor se scurg între şcoală şi studiul în particular pentru admitere şi rareori şi dau voie să se relaxeze.

Filmul pune o problemă interesantă şi te ţine pe gânduri până la capăt. Ştiai deja că trăieşti într-o lume în care dorinţa de a fi cel mai bun îi impinge pe unii până la nebunie, dar să vezi asta la copiii de 16 ani... brrr. Probabil că e cea mai sigură soluţie să ajungi în Silicon Valley.