Spectacolele prezentate la eXplore Dance Festival au prilejuit publicului şi profesioniştilor motive de reflecţie asupra artei coregrafice, în general, şi asupra direcţiei în care ar trebui să se îndrepte dansul contemporan, în particular.
Spectacolul lui Mette Ingvarsten şi Jefta van Dinthter, It's in the Air (care, din motive tehnice, a fost prezentat doar în proiecţie şi nu live), ne-a stimulat să reflectăm asupra condiţiei umane raportate la ideea depăşirii limitelor corporale, a manifestărilor trupului determinate de vieţuirea în cotidian şi de stereotipiile aferente ei. Trambulinele pe care cei doi dansatori executau mişcări, uneori greu de perceput ca fiind umane, ar putea simboliza extensii ale corpurilor sau, dimpotrivă, mecanisme modelate de trupurile ce ţintesc o nouă condiţie. Dar probabil că modul cel mai adecvat de percepere a acestui spectacol constă tocmai în anularea oricărei interpretări şi în perceperea mişcării ca mişcare-în-sine, eliberată de orice intenţie. It's in the Air este, astfel, un exerciţiu de odihnă a percepţiei obişnuite să abordeze creaţia coregrafică prin prisma unei tendinţe hermeneutice.
La eXplore Dance Festival 2009 a fost prezent unul dintre cei mai importanţi coregrafi ai lumii, Jonathan Burrows, care, alături de muzicianul Matteo Fargion, a prezentat trei duete, trei spectacole celebre în lumea dansului internaţional (Both Sitting Duet, Silent Dance şi Speaking Dance). Prin trilogia creată de Burrows şi Fargion, mottoul festivalului a primit anumite accente de care scena românească de dans avea nevoie: cu umor şi inteligenţă, natura dansului a fost interogată în detaliu, cu multă claritate şi spirit ludic. Tocmai acest spirit ludic a fost cel care a ţinut spectatorii conectaţi, pe tot parcursul celor trei spectacole, la problematica trilogiei. Limbajul ales şi abordările legate de ceea ce, în mod tradiţional, numim dans au fost prezentate cu multă coerenţă şi sens. A devenit, astfel, vizibil că nu e obligatoriu ca dansul să fie gîndit şi creat cu precădere sub forma unor demersuri.
Eleonore Didier (Franţa) şi Pere Faura (Spania) au prezentat în cadrul festivalului două piese fundamental diferite din perspectiva realizării, a modalităţii de prezentare şi a tiparelor estetice, dar, în esenţă, generate de aceeaşi problematică: căutarea de sine, a unor sensuri care ar putea să transpară prin corp sau care, dimpotrivă, pot fi extrase din universul mut şi amorf al celuilalt sau din privirile spectatorilor, stînjeniţi de expunerea la care sînt supuşi în cadrul actului artistic. Solides, Lisboa (coregrafia şi interpretarea Eleonore Didier) şi This Is The Picture of a Person I Don't Know (un solo creat şi interpretat de Pere Faura) sînt două creaţii coregrafice care, prin prisma unor discursuri corporale distincte, ne revelează, de fapt, acelaşi lucru: singurătatea ca fir în labirintul către întîlnirea cu sine.
Spectacolul coregrafei Anna MacRae, With Subtitles, care a avut premiera în cadrul festivalului, pe scena Teatrului Odeon din Bucureşti, a fost prezentat ca o împletire între gest şi cuvînt, cu scopul de a impune dansul ca o modalitate de subtitrare a discursului verbal, deşi la fel de plauzibilă ar fi şi o lectură inversă. Fragmente proiectate din discursuri ale unor celebrităţi au constituit, într-un final, "subtitrarea" pentru o abordare a dansului contemporan care încearcă să recupereze funcţia dansului tradiţional.
Prin contrast, spectacolul creat de coregrafa Ivana Müller, While We Werer Holding It Together, a instrumentalizat, cu succes, nonmişcarea, în vederea creării unei dinamici originale a discursului rostit. Cinci interpreţi stau mai mult de o oră în aceeaşi poziţie. Fiecare personaj are propriul său discurs, care, într-un anume grad, conţine realitatea discursurilor celorlalţi, exponenţi ai unor lumi generate prin imaginaţie. Locurile sînt uneori schimbate (niciodată nu ştim cum, spectacolul fiind, de altfel, un exerciţiu reuşit de folosire a întunericului ca stimul în imaginarea lumilor instituite prin cuvînt). În spectacolul Ivanei Müller, cuvintele sînt cele care fac vizibilă prezenţa corporală în toată expunerea ei, în damnarea la nemişcarea ce forţează imaginaţia să devină generator de mişcare.
Spectacolele din eXplore create de coregrafi români au fost: a brave search for the ultimate reality (coregrafia şi interpretarea Florin Flueraş), First Steps (spectacol creat de Mihaela Dancs şi Carmen Coţofană, cu o dramaturgie semnată de Rui Catalao) şi Iluzionistele (coregrafia Mădălina Dan, interpretarea Carmen Coţofană, Maria Baroncea, Mihaela Dancs şi Mădălina Dan). Cele trei spectacole au putut fi văzute pe parcursul anului 2009, sub forma unor works in progress, acum fiind prezentate ca produse coregrafice finite.
Problematica lor rămîne cea specifică unui segment consistent (numeric vorbind) al scenei de dans din România: chestionarea unor modalităţi discursive prin care corpul "se rupe" de discursul revelat de el. Spre deosebire de spectacolele artiştilor străini, producţiile româneşti induc marca unei asumări a tendinţei de a despărţi corpul de sensul pe care tinde să-l instituie. Avem de-a face, ca în multe alte rînduri, cu o critică la adresa modalităţilor coregrafice şi teatrale tradiţionale, la adresa problematicii specifice discursurilor coregrafice ce vizează sensuri sau efecte estetice. Fiecare dintre cele trei spectacole a fost, desigur, articulat în mod diferit, dar, în cele din urmă, ele induc sentimentul că asistăm la cristalizarea unei generaţii ce, indiferent c-o declară sau nu, impune un tip de manifest cu privire la arta dansului, un manifest în care rezidă o ambiguitate de esenţă cu privire la intenţia transmisă.
Revenind la mottoul festivalului, ar trebui poate, ca la finalul acestuia să ne dorim ca, în calitatea noastră de spectatori, să gîndim noi înşine actul artistic, să avem o prezenţă de tip performativ ca martori ai actului artistic. Stimularea unei astfel de atitudini poate fi realizată prin experimente precum cel propus de Mette Ingvarsten şi Jefta van Dinthter, the impersonation game, prin care spectatorii sînt rugaţi să empatizeze cu creatorii şi să-şi imagineze că ei înşişi au fost interpreţii.
Graţie modului în care aduce unele dintre cele mai importante tendinţe din dansul internaţional, laolaltă cu diverse căutări din perimetrul coregrafic autohton, eXplore Dance Festival rămîne, fără îndoială, unul dintre cele mai importante evenimente culturale organizate anual în România. Şi singurul de acest gen.
Descarcă caietul de prezentare eXplore dance festival 2009 aici.
eXplore dance festival 2009
Galerie foto