De data asta titlul se pupă şi cu unul dintre filme. Dar eu am vrut "decât" să fiu în ton cu sezonul - acum, când trecem în revistă cam ultimele titluri pe 2009.
Taking Woodstock / Bine aţi venit la Woodstock! (***, regia Ang Lee) este un remember uşurel, delicat şi optimist al cântării secolului, lansat (la yankei, cel puţin) la fix patru decenii de la eveniment. Se spune că, dacă-ţi aminteşti anii '60, înseamnă că n-ai fost acolo - pică bine, la vremea descrisă în film Ang Lee era acasă, în Taiwan, şi se antrena pentru Crouching Tiger. Sau pentru Brokeback. Sau Hulk. Sau Jane Austen.
Ceea ce subtil încerc să spun este că regizorul se simte evident comod în orice gen şi-n orice timp. Şi tu, spectatorule, te vei simţi comod la acest film (din când în când te vei amuza grozav), dar să nu-ţi imaginezi că-ţi vei aminti ceva peste 40 de ani, luni sau chiar săptămâni.
Bad Lieutenant - Port of Call New Orleans / Păcatele unui poliţist - ultimul apel: New Orleans (***, regia Werner Herzog) este genul de film bolnav, distorsionat, ameţit, vulgar, ţăcănit, lurid, inclasabil... pe care ori îl deteşti ori îl adori. Dat fiindcă am o slăbiciune pentru regizorul (şi personajul) Herzog, dat fiindcă îmi oferă un Nicolas Cage dezlănţuit (în primul rol mare de la Wild at Heart încoace), care şchioapătă, fură, bea, minte, violează şi mănâncă droguri pe pâine, dat fiindcă e exact atât de halucinant / ambiguu încât toate trăsnăile astea se pot întâmpla doar în mintea "eroului", dat fiindcă propune cel puţin două cadre antologice, filmate din POV-ul unui croco, respectiv al unei iguane, şi dat fiindcă n-are (aproape) nici o legătură cu clasicul omonim semnat Abel Ferarra... cred că mă încadrez în categoria a doua.
A Christmas Carol/O poveste de Crăciun (**, regia Robert Zemeckis) este încă un capitol din odiseea "Zemeckis se joacă de-a performance capture-ul, acum în 3D". Care 3D este şi singurul motiv pentru a face deplasarea la cinema, în cazul în care ştiţi povestea pe dinafară, aşa cum ar fi normal. Anormal mi se pare însă, la capătul acestei călătorii care uimeşte niţeluş şi oboseşte zdravăn, să rămân cu impresia că am văzut demo-ul unei companii de efecte speciale. Ah, iar cea mai bună versiune a clasicului dickensian este TV movie-ul din 1984 cu George C. Scott. Am zis.
The Box / Cutia (**, regia Richard Kelly) este un episod de Twilight Zone expandat şi diluat. Literalmente. Povestirea Button, Button (semnată Richard Matheson) a fost ecranizată pentru TV în cadrul amintitului serial - aici e lungită / chinuită de dragul unui lung-metraj care n-avea nici o şansă. Premisa rămâne formidabilă, finalul la fel - dacă drăcia dura 30 de minute ar fi fost o capodoperă. Aşa, hibele şi umpluturile sar în ochi, ansamblul e stângaci, şandramaua tremură. Mare păcat - încep să cred că Donnie Darko a fost un accident.
Le concert / Concertul (**, regia Radu Mihăileanu) este un soi de "Trenul vieţii se întoarce" - pe undeva acelaşi concept, doar că executat fără tragism, fără subtilitate, fără semnificaţii. Dincolo de niscai glumiţe reuşite (favorita mea - telefonul baladeur), noul film al lui Mihăileanu (şi cel mai popular - sic!) este o adunătură de excese vizual / muzicale, pigmentată de poante de un gust îndoielnic, şarje groase, caricaturi ridicole şi flashback-uri lacrimogen/patetice. Splendidul montaj final nu schimbă mare lucru - au contraire.
Cendres et sang / Cenuşă şi sânge (*, regia Fanny Ardant) este comedia anului, fără doar şi poate. Familie, păcate, regrete - plus răgete, accente şi ceva viori. Ar fi trebui să iasă tragedie, ziceţi? Păi, într-un fel, este.
Zombieland / Bun venit în Zombieland! (*, regia Ruben Fleischer) este, în ciuda (datorită?) faimosului "cameo" despre care bănui că aţi aflat deja, glumiţa anului. Dacă se termina după generic (zombies căsăpiţi pe Metallica) era şi reuşită.
Couples Retreat / Vacanţă all inclusive (*, regia Peter Billingsley) este dezamăgirea anului. Vince Vaughn şi Jon Favreau la scenariu, tot ei şi pe ecran, dimpreună cu Jason Bateman, Kristen Bell, Jean Reno şi Peter Serafinowicz. Ultimul e singurul motiv pentru care nu voi folosi cuvântul "impostură". Ups!