2009 nu a însemnat pentru cinematografele din România doar hit-urile 3D ale Vestului (Avatar, Twilight sau Up, care au ieşit în sincron cu celelalte teritorii de distribuţie), dar şi "setul" de filme din 2008 care s-au bătut pentru Oscarurile din 2009. De aceea, un top 20 cu cele mai interesante filme care au rulat în 2009 în România trebuie să specifice că nu toate titlurile pe care le include aparţin anului care stă să se termine. În ce priveşte premierele româneşti, ele au întrecut nu doar ca număr (au fost 16!), dar şi ca medie valorică tot ce s-a realizat din 1990 încoace. Dacă Star Trek: The Future Begins a fost cel mai piratat film al anului din lume pe BitTorrent, iar The Hangover cel mai vândut film pe DVD în SUA, noi ne lăudăm cu şi mai multe filme româneşti premiate la mari festivaluri sau despre care s-a scris "de bine" în publicaţii prestigioase.
Dacă 2009 a fost pentru cinematografele din România anul 3D-ului, lucru care s-a văzut în creşterea numărului de spectatori, din punct de vedere valoric el a echivalat, cum era de aşteptat, cu o serie de filme peste medie, unele foarte bune şi puţine antologice. Iată ce se cerne din cele peste 170 de filme care au rulat la noi în 2009, într-un top 20 care nu are pretenţia de a fi un clasament ci o acoladă, şi care adună filme care au avut premiera mondială în 2009 cu filme care au ieşit în 2008, şi filme străine cu filme româneşti. Ideea de clasament ar însemna să adunăm mere cu pere. Cum poţi să compari The Wrestler cu Avatar şi cu Poliţist, adjectiv, chiar dacă toate trei ţi-au plăcut la fel de mult, dar cu nuanţe diferite?
Gomorra de Matteo Garone, 2008
Cronică dură, amplă şi lipsită de dulcegării (rapelurile la filmele americane de gen o fac şi mai impresionantă) despre Mafia italiană a zilelor noastre, cu atât mai percutantă cu cât jurnalistul după al cărui roman e realizată, Roberto Saviano, încă trăieşte ascuns de teama de a fi asasinat.
Ice Age: Dawn of the Dinosaurs de Carlos Saldanha şi Mike Thurmeier (2009)
Cel mai număr de spectatori în România anului 2009 - 335.702 (conform cinemagia.ro). Chiar şi pentru cei cărora cel mai mult le place tot prima parte a seriei, cea a treia are partea ei de glorie mai ales pentru lansarea ei inteligentă. La mall-urile din Bucureşti, variantele în 2 şi 3D rulau din oră în oră, după orarul plecării trenurilor din Gara de Nord spre Ploieşti.
Inglorious Basterds de Quentin Tarantino (2009)
Poziţia a noua în box-office-ul românesc şi cel mai apreciat film de către majoritatea criticilor români. Nu e cel mai bun film al lui Tarantino, chiar dacă felul în care a şaptea artă modifică retrospectiv istoria gâdilă într-un mod plăcut orgoliul cinefilic.
Poliţist, adjectiv de Corneliu Porumboiu (2009)
Marchează o nouă etapă în zodia minimalismului autohton, pentru că e mai puţin un film de actualitate despre condiţia poliţistului sau a sistemului legislativ cât o ecuaţie matematică având ca necunoscute relaţiile umane sau o interogaţie pe marginea instrumentelor cinematografului. E, pe undeva, continuarea filmului lui Cristi Puiu, Moartea domnului Lăzărescu.
Twilight (2008) de Catherine Hardwicke şi The Twilight Saga: New Moon de Chris Weitz (2009)
Cu un umor (intenţionat) mai agreabil decât cel involuntar din prima parte, Twilight a aterizat cu ambele părţi pe ecranele româneşti în 2009, dar doar cu a doua a intrat între primele 10 poziţii. Cartea şi filmul Twilight sunt un fenomen social nu pentru valoarea lor, ci pentru că într-o societate în care adolescenţii sunt tot mai însinguraţi - cu toate reţelele de socializare şi avantajele tehnicii cu tot -, ei au posibilitatea de a-şi proiecta pe un personaj teoretic exclus din societate propriul sentiment de excludere. Ca exemplificare, Robert Pattinson, interpretul vampirului Edward Cullen, e mai celebru decât partenera lui, Kristen Stewart.
The Wrestler de Darren Arronofsky (2008)
Poate cel mai desăvârşit film care a rulat în acest an pe ecranele noastre şi unul dintre cele mai bune din ultimii 10-20 de ani, o bijuterie cizelată în filigran, cu atât mai impresionantă cu cât i-a dat lui Mickey Rourke o şansă de salvare. Mickey Rourke are un traseu cu sens invers faţă de cel al personajului său, dar personajul îl evocă atât de bine pe Rourke încât descoperă rezervoarele ascunse ale compasiunii din fiecare.
Frost/Nixon de Ron Howard (2008)
Demonstraţie strălucită de cinema văzut ca partidă de box dintre doi luptători inteligenţi, surprinzătorul film venit de la Ron Howard, obişnuit cu orchestraţii ample şi mainstream (vezi Angels and Demons), a avut în primul rând şansa scenariului lui Peter Morgan, scris după propria-i piesă de teatru. Doar pe urmă vin regia chirurgicală şi interpretările ascuţite cu briciul ale lui Frank Langella şi Michael Sheen. Un film care împinge în sus coeficientul de inteligenţă al spectatorului.
Avatar de James Cameron (2009)
N-a aruncat în aer box-office-ul, dar e un moment de cotitură în istoria cinematografiei. Figurează un paradis care ne-ar plăcea să fie real. Marea lui victorie, însă, e felul în care se joacă cu sensul istoriei: se foloseşte de tehnică pentru a crea o lume futuristă, care e de fapt una proto-istorică, un paradis de dinainte de a fi distrus de civilizaţie. Ne prindem urechile? Poate tocmai despre asta e vorba.
Un conte de Noël de Arnaud Desplechin (2008)
Îl găseşti căutând în box-office-ul românesc de jos în sus. E pe locul 159, dar e unul dintre cele mai bune filme care au rulat la noi în acest an. E dens ca mierea aproape zaharisită, şi la fel ca mierea îşi poate imobiliza personajele în această poveste aspră şi complicată a unei familii care se întâlneşte de Crăciun pentru a scormoni în compostul trecutului. Unul dintre puţinele filmele apropiate stilistic de jazz care s-au făcut vreodată.
Slumdog Millionaire de Danny Boyle (2008)
Nu e în topul meu personal, dar se numără categoric printre filmele anului datorită succesului imens pe care l-a avut începând din 2008 în toată lumea. Pentru unii e vorba de al doilea tsunami indian de la Vagabondul încoace.
Up 3D de Pete Docter şi Bob Petersen (2009)
Unul dintre cele mai simpatice filme ale anului. Ideal "desenat", cu umor şi mai ales cu multă simpatie netrucată faţă de vârsta a treia. Relaţia dintre morocănosul domn Friedricksen şi bufletele Russell e una dintre cele mai frumoase prietenii cinematografice ale lui 2009, iar scurtmetrajul care l-a precedat în săli, Partly Cloudy de Peter Sohn (în buna tradiţie a celor de la Pixar), e în felul lui chiar mai bun decât filmul lung (e pe lista scurtă de nominalizări la Oscarul pentru scurtmetraj.)
Michael Jackson's This Is It de Kenny Ortega (2009)
Pe locul cinci în box-office-ul autohton, mare succes în toată lumea. Succes nedorit, dacă se poate spune aşa, pentru că filmul îşi are originea în decesul neaşteptat al lui Michael Jackson şi, poate, şi în dorinţa familiei de a îl exploata pe Michael pană la ultima resursă. Un film foarte trist, ca şi destinul acestui talent devorat şi de gloria prea timpurie, dar mai ales de oamenii apropiaţi.
The Hangover de Todd Philips (2009)
Nu e un film de festival sau vreun vârf al tehnicii, ci o comedie foarte haioasă, croită după un scenariu bun. La noi e pe locul 12 în box-office. Motivul pentru care face parte din acest top e pentru că sperăm că va influenţa felul în care se scrie comedie adevărată la Hollywood.
Cea mai fericită fată din lume de Radu Jude (2009)
Unul dintre vârfurile cinematografiei române în acest an. O poveste simplă, dar solidă, umor, interpretări foarte bune şi o regie care dă impresia că se pierde în amănunte, repetări şi timpi morţi pentru a ne demonstra că tocmai acestea sunt importante pentru poveste.
Pescuit sportiv de Adrian Sitaru (2007)
Alt debut cu dreptul, un film singular nu doar pentru peisajul de la noi. Cameră subiectivă, distribuţie redusă, un triunghi erotic semi-pervers, semi-salvator, interpretări perfecte. O convenţie stilistică riscantă, dar perfect ţinută în mană. Un rol superb pentru Maria Dinulescu.
Katalin Varga de Peter Strickland (2009)
Deşi filmul e semnat de un eleno-britanic, ni-l revendicăm şi noi pentru că e co-produs de o firmă românească (Libra Film) şi e jucat de actori români. Succesul lui internaţional se datorează faptului că atât subiectul cât şi tratarea sunt neobişnuite. Ieşit din trend (faptul că nu are pregătire de regizor e un avantaj), Strickland îşi urmează feelingul într-un soi de Baltag sinestezic.
Transformers: Revenge of the Fallen (2009, Angels and Demons de Ron Howard (2009)
Le-am pus la pachet pentru că reprezintă continuări obosite şi supraevaluate ale unor precedente succese de casă (alţii poate ar trece la acest punct şi alte continuări din 2009, Pink Panther 2 şi Toy Story 3D). Asta nu a împiedicat să aibă locuri meritorii în box-office. Adaptarea după Dan Brown e în România pe locul 10, iar varza ruginită a lui Bay pe poziţia 19.
Amintiri din Epoca de Aur: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! şi Amintiri din Epoca de Aur: Dragoste în timpul liber de Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Răzvan Mărculescu şi Constantin Popescu (2009)
Prima şi, probabil, singura tentativă de a exorciza comunismul adaptând cinematografic legende urbane din acea perioadă. Unele din cele şase filme componente au mai mult umor sau substanţă decât altele, dar ceea ce contează e filmul unei generaţii, al foştilor pionieri despre o epocă.
Călătoria lui Gruber de Radu Gabrea (2009)
Nu îi aduce doar primul rol principal în cinema lui Florin Piersic Jr., dar mai ales aduce în premieră pe ecran Pogromul de la Iaşi şi implicarea României în Holocaust. Nu doar numărul infim de spectatori - 1815, dar şi ecoul în mass-media arată că demersul curajos al lui Radu Gabrea, calibrat după scenariul inteligent al lui Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, n-a avut deloc ecoul dorit.
Le Concert de Radu Mihăileanu (2009)
Poate că n-o fi un film de festivaluri (a spus-o chiar regizorul la lansarea bucureşteană), dar e făcut special pentru public de un profesionist care ştie să echilibreze toate elementele unei poveşti.