Subiectul e mai degrabă banal. Într-un oraş de provincie (Vaslui), un tânăr poliţist de la moravuri lucrează la un caz: nişte elevi de liceu fumează iarbă, procurată printr-o "filieră" ceţoasă. Cristi (Dragoş Bucur) face filaj după filaj, întocmeşte dosarul dar cere superiorului timp de rezolvare fiindcă nu vrea să-l bage la puşcărie pe un puşti numai pentru simplul fapt că a fumat un drog uşor care, zice el, oricum urmează să fie legalizat în scurt timp. Problema e că superiorul îi cere să facă un flagrant şi să termine cazul rapid, fiindcă legea e lege. Şi-atunci? Ce mama naibii face Cristi?
Corneliu Porumboiu a ales atmosfera, în detrimentul acţiunii. În primul rând, Poliţist, adjectiv e un film de atmosferă şi sugestie. Unul în care scenele se petrec într-un abracadabrant timp real. E greu să digeri cum Bucur fumează două-trei-şapte ţigări în timp ce se învârte în jurul unui stâlp de înaltă tensiune şi a unei gropi, fiindcă tot ce are de făcut e să observe intrarea într-o vilă în care, practic, nu se întâmplă nimic. Te uiţi la Bucur cum fumează, te uiţi la groapă, te uiţi la stâlp şi-n tot acest timp (de 7-10-50 de minute) te întrebi ce cauţi tu în filmul ăsta. N-ar fi mai bine să-l laşi pe Bucur să fumeze, aşa, cocoşat şi închis în el însuşi cum e, şi tu să te duci să-ţi pui de-o ciorbă?
Nu te duci, fiindcă imediat Bucur îşi va pune el o ciorbă, când ajunge acasă, unde o găseşte pe nevastă-sa ascultând la computer, la nesfârşit, o melodie de-a Mirabelei Dauer. Este scena pentru care dacă-l întâlneşti vreodată faţă-n faţă pe Porumboiu poţi să-i spui, fără tăgadă, că e genial. A doua scenă - în fapt, cheia întregului film - se petrece la final şi îl are în prim-plan pe Vlad Ivanov, unul dintre cei mai cool actori ai vremurilor noastre, prea puţin exploatat de o cinematografie care respiră, dar care încă nu produce pe măsura talentelor pe care le are. Ceea ce-ţi rămâne însă după "Poliţistul" de dicţionar al lui Porumboiu este o delicată senzaţie că ar fi putut să fie mai bun dar, în acelaşi timp, că e atât de bun încât trebuie să-l mai vezi o dată ca să-i descoperi cu adevărat şi celelalte o mie de sensuri pe care nu le-ai sesizat dar despre care conştiinţa îţi spune că ar fi "acolo". Fiindcă, nu-i aşa?, ca să-l citez pe Dragoş "Cristi" Bucur, "Conştiinţa e un lucru care pe mine mă opreşte să fac ceva rău..."
(3 stele)
Poliţist, adjectiv. 2009. 115 min
Regia şi scenariul: Corneliu Porumboiu
Cu: Dragoş Bucur, Vlad Ivanov, Irina Săulescu, Ion Stoica, Marian Ghenea
Citiţi scenariul filmului Poliţist, adjectiv, un volum publicat de Editura LiterNet.