Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul de film Berlin, 2010

Românii, între rezistenţa din munţi şi binomul Steaua-Dinamo - Berlin, 2010


Hotnews.ro, februarie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Primele două filme româneşti din cele patru care ne reprezintă la a 60-a ediţie a Berlinalei au avut în 12 februarie primele proiecţii: lungmetrajul Portretul luptătorului la tinereţe, de Constantin Popescu - prezentat în secţiunea Forum şi Derby, de Paul Negoescu - inclus în Berlinale Shorts şi concurând pentru Ursul de Aur pentru scurtmetraj. Ieşind de la filmul lui Constantin Popescu, un jurnalist străin şi-a luat bilet la următoarea proiecţie a filmului pe care l-a numit "genial".

Înainte de începerea festivalului, Constantin Popescu se arăta destul de sceptic faţă de cum va primit de către un public străin un film care tratează într-o manieră dificilă un capitol de istorie care nu e, poate, interesant decât pentru români. La premiera mondială a filmului, găzduită de cinematograful CinemaxX în după-amiaza zilei de 12 februarie 2010, sala a fost complet plină. S-a mai ieşit în timpul proiecţiei (poate şi din pricina unor probleme legate de proiecţie), dar au fost şi reacţii foarte bune. Un jurnalist străin a spus că filmul e "genial", în vreme ce altul şi-a luat imediat biletul pentru proiecţia următoare.

Portretul luptătorului la tinereţe, prima parte a tripticului Aproape linişte, se ocupă de activitatea grupării anticomuniste din Munţii Făgăraş, grupare condusă de Ion Gavrilă Ogoranu. Scris tot de Constantin Popescu după o documentare care a inclus dosare ale Securităţii şi volume de memorialistică, scenariul arată simultan mişcările celor două tabere - rebelii în acţiune sau în viaţa de zi cu zi din munţi, şi membrii Securităţii care în 1952 înfiinţase un serviciu special care să se ocupe de "bandiţi" - Serviciul Bande.

În scene uneori fără legătură cronologică între ele, filmul decupează fâşii din existenţa cotidiană a eroilor din munţi. Filmate de Liviu Mărghidan cu camera pe umăr, secvenţele - prefaţate de inserturi cu data şi locul acţiunii - dau senzaţia unui documentar cu persoane reale, în care pericolul e iminent. Secvenţele care refac şedinţele Securităţii - cu toate greşelile de limbă şi de exprimare luate ca atare din stenograme, dar mai ales cu încărcătura lor odioasă au o notă vag comică. Stilistic vorbind, cele două lumi sunt cu totul diferite.

Tot ce vezi pe ecran e real. Acurateţea nu ţine doar de evenimente, locuri şi date, de replici sau amănunte, dar şi de obiecte de recuzită din acele timpuri. "Recuzita de joc este originală în proporţie de 95 la sută", spunea Constantin Popescu într-un interviu acordat HotNews. "Obiectele (lanterne, cuţite, binocluri, topoare, ochelari, bidoane, rucsacuri, bocanci, chibrituri, brichete, ţigări, săpunuri, ciocane, caiete, creioane, aparate de radio, farfurii şi căni de tablă, ceaunuri, linguri, furculiţe şi cuţite, armament - peste 50 de arme de epocă, majoritatea funcţionale), maşini, camioane, costume militare de iarnă şi de vară, corturi etc. reprezintă o parte a încercării de a reda cât mai fidel perioada anilor petrecuţi în munte."

În favoarea filmului e lipsa de grandilocvenţă în tratarea subiectului, ca şi dorinţa de a nu scoate doar personajul lui Ion Gavrilă Ogoranu în evidenţă. Scenariul e în aşa fel scris încât nu identifică personaje principale sau secundare. Personajul principal sunt toţi luptătorii din Făgăraş. Iată cum explică regizorul modul prin care s-a apropiat de personaje: "M-a atras latura lor omenească, faptul că nu s-au considerat eroi mitologici, ci doar nişte oameni obişnuiţi puşi în faţa unor hotărâri dificile. M-a interesat mai ales transformarea lor din momentul deciziei de a fugi şi de a se ascunde în munţi, foarte mulţi fiind nişte tineri naivi şi înflăcăraţi. Alienarea, nebunia singurătăţii, fuga nebună ani de-a rândul, faptul că erau nevoiţi să se ascundă ca nişte animale în scorburi şi adăposturi săpate în pământ. Asta m-a interesat să povestesc, în primul rând."


Conflictul Steaua-Dinamo a ajuns şi la Berlin

Cu totul diferit e scurtmetrajul Derby (www.derbythemovie.ro), semnat de Paul Negoescu şi prezentat în premieră tot în 12 februarie 2010, în competiţia scurtmetrajelor. Tânărul cineast - aflat pentru a treia oară consecutiv la Berlinală - opune conflictul dintre generaţii conflictului dintre fanii echipelor de fotbal Steaua şi Dinamo. Nu, acroşeul nu e dur. Nu se lasă cu braţe şi picioare rupte, deşi miza e mare. Filmul urmăreşte reacţiile unui tată (Bogdan Vodă) care aude din camera fiicei sale de 15 ani cum aceasta face sex cu iubitul, înainte de cină. Conflictul pare şi mai ireconciliabil cu cât tatăl şi junele sunt suporteri ai unor echipe diferite de fotbal. Dar când tatăl îşi începe tirul microbistic, adolescentul îi ţine piept mai bine decât se aştepta, lăsându-l fără replică.

Din distribuţie mai fac parte Clara Vodă (în rolul mamei) şi debutanţii Maria Mitu şi Nicolas Teodorescu. După ce a participat la Berlinale Shorts cu Târziu şi Renovare, Negoescu revine cu o poveste şi mai simplă care pune sub lupă relaţiile moderne dintre părinţi şi copii şi felul incorigibil în care taţii îşi ocrotesc fiicele. Bogdan Vodă e foarte bun în rolul tatălui. Dialogurile sunt eficiente şi bine dozate.

Ca să facă filmul pe care îl şi produce, Paul Negoescu şi-a folosit proprii bani din vânzarea maşinii sale şi aducând şi nişte bani din premii. Pentru el, Berlinul nu înseamnă atât stresul unui film prezentat ca regizor cât grija producătorului. Negoescu a venit la Berlin însoţit de cei patru actori din distribuţie, de monteurul Alexandru Radu, scenografa Iulia Fulicea şi co-producătorul David Lindner. Derby va mai fi prezentat la Berlin în zilele de 14, 16, 19 şi 20 februarie 2010, concurând pentru Ursul de Aur. Paul Negoescu a declarat pentru Hotnews.ro că i-ar plăcea să ia în sfârşit un premiu la Berlin, dar că premiile nu dau valoare unui film.

În 13 februarie 2010, iese la rampă lungmetrajul Eu când vreau să fluier, fluier, de Florin Şerban. Proiecţia de presă are loc dimineaţă, iar conferinţa de presă poate fi urmărită live stream, în jurul orei 12.30 (ora României) pe site-ul festivalului, după-amiază şi va fi urmată de proiecţia de gală a filmului lui Martin Scorsese, Shutter Island. Mâine (13 februarie 2010) după-amiază va avea premiera mondială şi scurtmetrajul Colivia, de Adrian Sitaru, în cadrul secţiunii competitive Berlinale Shorts.



 Toate articolele despre Festivalul de film Berlin, 2010


0 comentarii

Spacer Spacer