Aula Palatului Cantacuzino. Posibil anul 2010. Ora 12. Linişte, pace, penumbră. Ştiu că locul este cel bun, n-am greşit. Şi anul trecut a fost la fel. Şi mai ales acum 2 ani şi chiar 3, şi în studenţie...
Decernarea premiilor Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România este departe de a fi un eveniment pentru public. E pur şi simplu o întâlnire de breaslă. M-am mirat când am văzut astăzi un fotograf, m-am gândit unde va publica pozele?
Este păcat ca un astfel de eveniment - cel mai important al valorizării creaţiei muzicale româneşti - să nu se poată ridica dincolo de această senzaţie de cerc închis şi vechi şi mic. În discursul său, muzicologul Octavian Lazăr Cosma a îndreptat vina nepopularizării evenimentului către cei din mass media care nu difuzează muzică românească, ba chiar şi către interpreţii care nu abordează în concerte sau recitaluri creaţii româneşti. Undeva, într-adevăr, există o ruptură, dar, mă gândesc... dacă Uniunea sprijină creaţia, sprijină creatorii, sprijină tot, poate nu a găsit încă modalitatea de a o face eficient. Atunci lanţul slăbiciunilor se întinde la nesfârşit, înconjurând de fiecare dată acelaşi stâlp al infamiei, imposibil de dărâmat.
Este în continuare 5 martie 2010. Puţin după ora 12. Se aduc flori. Mă uit înspre tavan şi admir - a câta oară? - îngeraşii pictaţi în albastru şi alburiu şi rozaliu. Nu se întâmplă nimic. Ba da. Intră în Aulă cei invitaţi şi doar ei, anunţaţi că vor primi premii. Pe scaune îmi recunosc colegii de la radio. Cultural şi Muzical, atât. Actualităţile nu sunt interesate. Ridic din umeri.
Se aduc scaune. Tapiţate, roşii, impunătoare. Clar, o să se şi întâmple ceva. Intră în Aulă Adrian Iorgulescu, Dan Dediu, Ulpiu Vlad etc.
Decernarea.
Mă întreb câţi dintre cei care citesc acest articol au auzit de creatori precum Ede Terenyi, Costin Miereanu, Violeta Dinescu, Felicia Donceanu, Irina Odăgescu, Dan Buciu. Ei sunt dintre cei premiaţi anul acesta şi dintre cei mai importanţi creatori români de muzică. Le-au fost dăruite diplome şi flori şi plicuri, undeva pe Calea Victoriei, astăzi la obscura oră 12:00.
... să nu-l uităm pe Cornel Fugaru, care a fost premiat pentru muzică uşoară...
De ce n-au venit în sală cei care se ocupă cu scena de muzică electronică "alternativă" în România, ca să-l cunoască, poate, pe Ulpiu Vlad, cel care a fost premiat anul acesta pentru o lucrare electronică - Prin sunetele privirii, pentru violoncel şi bandă... ca să înţeleagă sau să critice corect prezenţa, utilitatea, autenticitatea sau lipsa muzicii electronice pe scena din România? Pentru că Uniunea sprijină creaţia, doreşte creşterea nivelului muzical, dar nu reuşeşte să facă din acţiunile sale evenimente de importanţă pentru societate, pentru tineri.
O Mahabharata al cărei titlu citit greşit, duce către un final tragi-comic.
şi ar mai fi multe, încă... am plecat la un moment dat, ne vedem la anu'. Poate vor veni doi fotografi... aştept momentul pentru 3 fotografi etc.