Între două lumi. Impresii elitiste - Concertul de Anul Nou, Viena, 2025

Dacă mă întrebați care sunt cele mai bune filarmonici din lume, sigur că pe primele două locuri ar veni Viena și Berlin. Poate nu chiar în ordinea asta. Sau poate că da. Aici chiar e o alegere subiectivă. Dacă vreau un sound robust, diferit, atent alcătuit de mulți ani de zile, atunci sigur că aleg Viena. Dar dacă vreau seriozitatea, implicarea, dezvoltarea partiturii într-un produs realmente impecabil, aproape mereu, atunci merg spre Berlin.

Aleg totuși Viena azi, pentru Concertul de Anul Nou. Nu sunt eu chiar un fanatic al valsurilor și polcilor, deși nu am cum să nu savurez bucuria și entuziasmul de a trăi ale acestor ritmuri. Aleg Viena și pentru că ei trăiesc cu adevărat această bucurie în fiecare an. Și molipsesc o lume întreagă cu ea. Iar pentru noi, românii cât de cât educați, e un exercițiu de admirație. Să mă explic:

Cititorii de aici sunt la curent cu faptul că televiziunile de divertisment din România au cam eșuat în a educa. Nu mai contează acest cuvânt, educație. Ele găsesc un rost superior al existenței lor prin a "dixtra" publicul. Și, ca să adune o masă cât mai mare de privitori, aleg cel mai mic numitor comun al gustului public: manele și folclorul denaturat. Vedetele noastre inexistente au făcut paradă prin studiouri cu muzica lor șerpească, oferindu-ne multora șansa de a savura revelionul fără obiceiul zilnic și înrăit în noi de a urmări ecrane. Dar cine s-a încăpățânat să caute totuși ceva, orice, de o calitate cât de cât, a zapat în neștire, fără niciun rezultat.

Și ca în fiecare an, Concertul de Anul Nou de la Viena, din 1 ianuarie 2025, a salvat baia de bale și sclipici a programelor "speciale" de revelion.

A fost ce ne-am dorit să fie. Un dirijor (Riccardo Muti) sobru, atent, comunicativ, cu gestica sa sublimată de trecerea anilor, dar încă cu plăcerea de a se juca cu o orchestră magnifică. Un repertoriu ales cu grijă, firesc și perfect balansat. Un sound specific al acestei filarmonici, realizat de calitatea instrumentiștilor, de combinația instrumentelor moderne cu cele de epocă, de acustica impecabilă a sălii de concert Musikverein, dar mai ales de omogenitatea ansamblului.

Asta dacă ne referim strict la muzică.

Dar Concertul de Anul Nou de la Viena înseamnă mult mai mult.

Înseamnă fast, eleganță, bun-gust. Înseamnă o estetică vizuală atent elaborată, pornind de la sala de concert, trecând prin aranjamentele florale, vestimentația celor de pe scenă și a celor din sală, momentele coregrafice, filmările exterioare, toate lăsându-ne cu un zâmbet de mare satisfacție. Și cu gândul că da, viața e frumoasă, muzica bună nu se poate ucide cu televiziuni eșuate, cum nici gusturile noastre nu pot fi deviate de prost gust, nici de discernământul grotesc al unor semeni ai noștri.

PS: Am scris textul de mai sus în flux, fără să mă cenzurez, fără să mă conectez la politica corectitudinii. Am vrut să recitesc și să înmoi textul, să nu generalizez excesiv și să nu par vreun elitist sau exclusivist. Să nu amestec în creuzetul criticii mele toate televiziunile așa, fără să le separ pe cele care încearcă, cât de cât.

Dar m-am răzgândit. Măcar o dată pe an să-mi asum și eu criticile celor care au altă părere. Măcar o dată pe an să privesc spre țara mea dinspre valorile europene. Măcar o dată pe an să las să iasă din mine în mod public demonul frustrărilor. Care demon e declanșat mereu de minunatul concert de Anul nou al Filarmonicii din Viena.