Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Articole diverse

2009 - Music Lovers


Esquire, ianuarie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Dincolo de revenirile mai mult (Morrissey, cu pedestrul Years of Refusal, New Model Army, cu banalul Today Is a Good Day) sau mai puţin aşteptate (Madness, cu sublimul The Liberty of Norton Folgate, Alice in Chains, cu nesperatul Black Gives Way to Blue, The Slits, cu Trapped Animal - primul după o pauză de 28 de ani!), dincolo de surprizele mai mult (Iggy Pop cântă jazz) sau mai puţin (Editors cântă krautrock) surprinzătoare (sic!), dincolo de schimbările de stil mai mult (Chris Cornell a devenit un soi de Justin Timberlake) sau mai puţin (Muse au devenit un soi de Queen) bizare, în 2009 s-au întâmplat multe.

S-au întâmplat confirmări: Arctic Monkeys (cu Humbug), Franz Ferdinand (Tonight...), Manic Street Preachers (Journal for Plague Lovers), Pearl Jam (Backspacer), Wilco (Wilco), Biffy Clyro (Only Revolutions), Hope Sandoval (ex Mazzy Star) & The Warm Inventions (Through the Devil Softly), The Felice Brothers (Yonder is the Clock), Animal Collective (Merriweather Post Pavilion), Grizzly Bear (Veckatimest), The Decemberists (Hazards of Love).

S-au întâmplat proiecte, dintre cele mai variate: Nickel Eye (adică musiu Nikolai Fraiture, bassistul de la The Strokes), Julian Plenti (adică herr Paul Banks, vocalistul de la Interpol), Monsters of Folk (adică domnii M. Ward, Jim James, Connor Oberst)... şi s-au reîntâmplat proiecte, dintre cele mai plăcute - Sunset Rubdown, Volcano Choir, The Dead Weather.

Şi s-au întâmplat mici / mari revelaţii - adică mi s-au întâmplat.

Pe Florence (and the Machine) ai fi tentat s-o compari cu Siouxsie - dar e ceva mai exuberantă. Debutul se numeşte Lungs.
Pe White Lies ai fi tentat să-i compari cu Joy Division - dar sunt ceva mai joviali. Debutul se numeşte To Lose My Life.

Pe Temper Trap ai fi tentat să-i compari cu MGMT - dar sunt ceva mai optzecişti. Debutul se numeşte Conditions.

Pe The Cribs ai fi tentat să-i compari cu Manic Street Preachers - dar sunt ceva mai concişi. Debutul (adică primul disc cu Johnny Marr la chitară, ha!) se numeşte Ignore the Ignorant.
În fine, pe Dead Man's Bones ai fi tentat să-i consideri rude cu Arcade Fire sau Nick Cave şi în nici un caz fructul deopotrivă morbid şi exaltant al imaginaţiei junilor Ryan Gosling şi Zack Shields - actori în timpul liber - , fruct văduvit de chitare, dar completat (şi dus la paroxism) de un cor de copii cu alură de îngeri. Albumul de debut (12 basme cu aer de necrolog vibrant) se numeşte Dead Man's Bones - aşa să-i rămână numele.




 Toate articolele despre Articole diverse


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Andrei Creţulescu


Alte articole

 O săptămână la Salzburg - Însemnări din festival, George Andrei
 Opeth contra Dream Theater - Artmania, 2019, Cristian Geambaşu
 Dirijorul Yuri Botnari oferă acces gratuit la CD-ul său cu Simfonia I de Ceaikovski, Comunicat de presă
 Ediţie jubiliară cu numărul XX - Festivalul Internaţional Enescu şi muzica lumii, 2019 la Sinaia, Comunicat de presă
 Moştenitorii României muzicale: pianista Axia Marinescu la Sala Radio, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Articole diverse


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer