Cel mai recent album al actriţei-cântăreţe de origine franceză Charlotte Gainsbourg marchează intrarea acesteia într-o nouă etapă a carierei. IRM, disc produs cu măiestrie de binecunoscutul Beck, conţine o notă foarte distinctivă. Este mult mai curajos, mai experimental şi mai tranşant. IRM reprezintă denumirea în franceză a aparatului medical cu care se realizează o tomografie.
Cu doi ani înaintea conceperii albumului, artista traversase o perioadă dificilă de recuperare după un accident periculos suferit în 2007. Acceptarea rolului din Antichrist, cel mai recent film în regia lui Lars Von Trier, şi albumul IRM au fost două gesturi poate la fel de categorice cu care fiica renumitului Serge Gainsbourg revenea la viaţă. IRM este o experienţă muzicală emoţionantă şi puternic revigorantă, comparativ cu albumul anterior al cântăreţei, al treilea, 5.55 (2006).
Al şaselea album al duoului electro-dance Groove Armada, produs după aproape 14 ani pe scena muzicală, nu prea seamănă cu ce te-ai aştepta de la trupa londoneză. Problema cea mai mare este că e foarte dificil să găseşti momentul potrivit, nu pentru a asculta Black Light, ci pentru a găsi exact ocazia în care acesta să funcţioneze optim.
În mod clar pe o linie electro ce bate înspre ringul de dans de sâmbătă seara, piesele nu ar rezista totuşi acolo, pentru că au, în aproape toate momentele albumului, fie o latură prea întunecată pentru aşa ceva, fie un ritm prea trândav. Cele mai bune momente ale acestui album sunt amprenta vocală a lui Bryan Ferry (Roxy Music) pe piesa Shameless şi o interpretare mult prea asemănătoare cu Roisin Murphy din Moloko în piesa Time and Space. Black Light ar putea fi trecut pe ultimele locuri ale listei priorităţilor.