Epitaf - The Imaginarium of Dr. Parnassus

Filmele semnate Terry Gilliam (yankeu strămutat, asemeni lui Kubrick, în bătrâna Engliteră) au o dimensiune numai a lor, nu pot fi încadrate niciunde şi sunt incapabile să plictisească. The Imaginarium of Dr. Parnassus nu face excepţie. Filmele semnate Terry Gilliam (departe de a fi perfecte, dar taman aici rezidă farmecul lor) sunt întotdeauna bizare, schizoide, distorsionate, copleşitoare vizual. The Imaginarium of Dr. Parnassus nu face excepţie. Filmele semnate Terry Gilliam sunt (din păcate) lovite de ghinioane / belele (blesteme?) pe undeva inexplicabile - ciopîrţeli ale studiourilor (Brazil), refilmări (The Brothers Grimm), sau cancelări, pur şi simplu (The Man Who Killed Don Quijote, proiect avortat după câteva zile de filmare din cauză de accidente, furtuni şi lipsă de fonduri, totul înregistrat în documentarul Lost in La Mancha). Din nefericire, The Imaginarium of Dr. Parnassus nu face excepţie...

N-are sens să reiau nici povestea filmului (care comportă, surpriză!, şi un Imaginarium, şi un doctor Parnassus, şi chiar pe Tom Waits în chip de diavol) şi nici povestea tragediei pe care o ştim cu toţii (şi a implicării salutare a domnilor Depp, Law şi Farrell). Aş vrea să vă atrag atenţia asupra insertului final - nu un banal "In Memoriam", ci un mesaj personal şi splendid: "Un film din partea lui Heath Ledger şi a prietenilor săi".