Cannes 2010 - Fin

Şi a trecut şi ediţia 63... De departe cea mai lipsită de glamour din ultimii ani şi, dacă mă iau după opinia criticilor - n-am văzut nici măcar un sfert din filmele din Selecţia Oficială, aşa că nu mă pot pronunţa - cea mai slabă a ultimelor două decenii (or so). Pe de altă parte, a fost ediţia care a dovedit, în plan personal, că, dacă vrei să te-ntâlneşti cu prieteni pe care, altfel, în timpul anului nu prea ai cum, Cannes-ul în vreme de festival e l'endroit parfait, în care fructele de mare şi vinul se îmbină armonios întru bucuria sufletului şi-a stomacului. Îi salut, aşadar, pe această cale, şi-i pup cu drag, pe elveţianul Alex Iordăchescu şi pe californianul Alex Rotaru. Care Alex Rotaru ne-a asigurat, aseară, cea mai grozavă dintre toate transmisiile în direct posibile. Aşadar, cu ajutorul unui televizor "filmat" cu o minicameră utilizată, în mod normal, pentru discuţiile pe Skype şi un microfon poziţionat strategic în dreptul difuzorului TV (cât s-auzim şi huiduielile - multe - ale binefăcătorului nostru), am urmărit, via acelaşi Skype, în direct din Lumière, gala Cannes 2010... Şi iată ce s-a întâmplat prin voia juriului, condus de Tim Burton şi alcătuit din actorii Kate Beckinsale, Giovanna Mezzogiorno şi Benicio Del Toro, regizorii Shekhar Kapur şi Victor Erice, compozitorul Alexandre Desplat, scriitorul Emmanuel Carrere şi directorul Muzeului Naţional de Cinema din Italia Alberto Barbera. Dar fără Jafar Panahi, aflat, în continuare, în arest...


Caméra d'Or (pentru debut în lungmetraj) - Ano Bisiesto (r. Michael Rowe), din Mexic, arătat în secţiunea Quinzaine des Realisateurs; premiul e decis de un juriu separat care, în acest an, a fost condus de Gael Garcia Bernal - pică bine că n-au fost prea multe filme debutante din patria taco-ului şi-a Coronei, căci, poate, actorului devenit regizor i-ar fi fost greu s-aleagă între atâţia conaţionali... dar să nu fim tendenţioşi.

Palme d'Or pentru scurtmetraj - Chienne d'histoire (r. Serge Avédikian), cu un premiu special pentru Micky Bader (r. Frida Kempff).

Premiul juriului - Un homme qui crie, de Mahamat-Saleh Haroun, unul dintre puţinele filme făcute în Ciad, ţară a cărei cinematografie e admirabilă, doar că lipseşte cu desăvârşire.

Cel mai bun regizor - Mathieu Amalric, pentru Tournée; adică omul pentru care mă bucur cel mai mult apropo de aseară (vezi entry-ul anterior); şi-al cărui premiu FIPRESCI (primit cu o zi mai devreme), mă face să mă simt mândră de breasla din care fac parte.


Cel mai bun scenariu - Poetry (r. Lee Chang-dong); adică filmul unui mare amator de festivaluri - cinci filme, cinci selecţii, dintre care trei la Cannes; genul de regizor care trebuia, în fine, să ia un premiu consistent (pregătit de cel de interpretare feminină, primit de Jeon Do-yeon în 2007, pentru Secret Sunshine - în acest an, actriţa a fost capul de afiş al celuilalt film sud-coreean din competiţie, The Housemaid).

Cel mai bun rol feminin - Juliette Binoche din Copia conformă a lui Abbas Kiarostami; actriţa, imaginea festivalului din acest an, nu luase niciodată premiu de interpretare pe Croisette; s-a rezolvat acum.

Cel mai bun rol masculin - ex aequo, Javier Bardem pentru Biutiful şi Elio Germano pentru La nostra vita; cum ex aequo înseamnă, de fapt, disensiune în sânul juriului, deduc că Biutiful (Bardem a fost dat favorit din secunda în care filmul a terminat de rulat) i-a iritat şi pe alţii, nu doar pe mine...


Marele Premiu al juriului - Xavier Beauvois, pentru Des hommes et des dieux; unul dintre filmele pe care regret că nu am apucat să le văd - la fel ca în cazul nepremiatului Another Year, majoritatea părerilor au coincis (şi vorbim de păreri extrem de diferite): un film bun, unul dintre cele mai bune de la această ediţie marcată, altfel, de mediocritate.

Palme d'Or - Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives, în regia lui Apichatpong Weerasethakul; Florin Barbu spunea că, fiind singurul film din competiţie care cochetează cu supranaturalul, s-ar putea să-i pice cu tronc lui Tim Burton; und it did... chiar dacă pe faţa lui Benicio del Toro, de exemplu, se citea clar nemulţumirea (iar când, la conferinţa de presă de după, a fost întrebat ce anume i-a plăcut la Unchiul Boonmee, a cam dat din colţ în colţ şi-n bâlbâială).


Concluzia? Păi, după cum spuneam într-unul dintre entry-urile anterioare, adevăratul Cannes din acest an se va întâmpla în perioada 1-11 septembrie 2010, la Veneţia. Cu o selecţie din care vor face parte cel puţin 5-6 dintre următoarele titluri: The Tree of Life (r.Terrence Malick), Somewhere (Sofia Coppola), Hereafter (r. Clint Eastwood), Black Swan (r. Darren Aronofsky), The American (r. Anton Corbijn), Miral (r. Julian Schnabel), 127 Hours (r. Danny Boyle), Rabbit Hole (r. John Cameron Mitchell), Machete (r. Robert Rodriguez), The Tempest (r. Julie Taymor), Thirteen Assassins (r. Takashi Miike), I Saw The Devil (r. Kim Jee-woon), Norwegian Wood (r. Tran Anh Hung), Zhao's Orphan (r. Chen Kaige), Snow Flower and the Secret Fan (r. Wayne Wang), The Turin Horse (r. Bela Tarr), In a Better World (r. Susanne Bier), Home for Christmas (r. Bent Hamer) sau The Eagle of the Ninth (r. Kevin Macdonald). Şi cu Quentin Tarantino (alt obişnuit al Croisettei) pe post de şef de juriu. Do I need to say more?