După 40 de ani, Rapsodia Română reintră în repertoriul Filarmonicii din New York

Cauzele absenţei sunt lesne de observat. Ele se datorează schimbării politicii repertoriale a marilor orchestre. Drept consecinţă, lucrări de popularitate precum Rapsodiile de Enescu, Liszt, sau Alfven, Dansurile maghiare de Brahms, valsurile familiei Strauss, sau uverturile operelor lui Auber şi - într-o mai mică măsură - chiar Rossini, aproape că au dispărut din programele stagiunilor de concerte. Un articol scris de Henry Fogel, fostul manager al Orchestrei Simfonice din Chicago, analizează acest fenomen. Vremurile în care temutul Fritz Reiner deschidea un concert cu uvertura operei La Muette de Portici sunt din păcate apuse.

Piesele amintite mai sus nu sunt însă cu totul uitate. Ele pot fi ascultate, adeseori, fie în concertele-gală, precum cele de deschidere ale unei stagiuni sau cele de Anul Nou, sau în sezonul de vară.

Concertul despre care voi vorbi a fost dirijat de Bramwell Tovey, cunoscut publicului datorită apariţiei de la Festivalul Enescu din 2003. Maestrul englez a propus un program intitulat De la Dunăre la Rin, care a cuprins lucrări de Reznicek (Uvertura operei Donna Diana), Brahms (Dansurile maghiare nr. 17-21), Liszt (Concertul pentru pian nr. 1), Suppé (Uvertura operetei Cavaleria uşoară), Johann Strauss, fiul (Pesther Csárdás), Lehár (Ballsirenen, vals pe teme din opereta Văduva veselă) şi Enescu (Rapsodia Română nr. 1.)

Fiind însă vorba de un program de vară, mulţi muzicieni s-au aflat în concediu. Am remarcat, de exemplu, absenţa şefilor partidelor de violă, violoncel, flaut, oboi, corn şi timpani. În plus, am observat multe feţe noi şi în compartimentul corzilor. La aceasta ar trebui adăugat şi timpul limitat dedicat repetiţiei. Rezultatul: o primă parte în care greşelile de execuţie s-au ţinut în lanţ, în care sunetul corzilor a fost anemic, şi în care trompetele şi flauţii au acoperit restul orchestrei cu sunete stridente. Într-adevăr, nu ţin minte să mai fi ascultat vreodată Filarmonica din New York evoluând atât de slab. Salvarea a venit de la tânărul pianist Alexander Gavrylyuk, posesorul unei tehnici impresionante, care a atacat ca un leu Concertul pentru pian nr. 1 de Liszt. Sunetul său nu este (încă?) unul din cele mai cultivate, dar cel puţin am urmărit un adevărat virtuoz. Acompaniamentul a fost discret şi eficient.

După pauză lucrurile au mers mai bine. Un factor a fost desigur prezenţa şefului partidei de trompetă, Philip Smith, care s-a odihnit în prima parte. Şi ce diferenţă poate se aducă un muzician de clasă, în special într-o lucrare ca uvertura lui Suppé în care fanfarele domină. De cea mai precisă execuţie orchestrală a avut însă parte piesa lui Johann Strauss, Pesther Csárdás. Este una din paginile mai puţin cunoscute ale regelui valsului, scrisă pe când acesta avea doar 21 de ani. Bramwell Tovey a cerut un sunet fin acolo unde o accentuare a ritmului ar fi fost mai potrivită. Am avut parcă impresia că ascultam un elegant dans de curte, nu unul incandescent de inspiraţie folclorică.

În fine, Enescu. În concepţia dirijorului englez, Rapsodia Română nr. 1 este o lucrare care începe lent şi accelerează treptat-treptat până la dezlănţuirea din secţiunea finală. Din păcate acest lucru neglijează contrastul dintre diferitele melodii populare îmbinate de compozitor. Pe de altă parte trebuie să admit că tempo-ul a fost judicios controlat de domnul Tovey, care a mai avut şi meritul de a stăpâni alămurile, nu rareori gălăgioase în acustica de la Avery Fisher Hall. Maestrul englez a reliefat în schimb sunetul harfei, care a dat un pic de culoare unei lecturi rafinate (poate chiar prea rafinate) dar lipsită de nuanţe. Splendid însă solo-ul violistei Rebecca Young.

Filarmonica din New York
Dirijor: Bramwell Tovey.
Solist: Alexander Gavrylyuk.

Program:
Emil Nikolaus von Reznicek: Uvertura operei Donna Diana.
Johannes Brahms: Dansurile maghiare nr. 17-21, orchestrate de Antonín Dvořák.
Franz Liszt: Concertul pentru pian nr. 1 în Mi bemol Major, S 124.
Franz von Suppé: Uvertura operetei Cavaleria uşoară.
Johann Strauss, fiul: Pesther Csárdás, Op. 23.
Franz Lehár: Ballsirenen, vals pe teme din opereta Văduva veselă.
George Enescu: Rapsodia Română nr. 1 în La Major Op. 11 nr. 1.
Sâmbătă, 10 iulie 2010.
Avery Fisher Hall, Lincoln Center for the Performing Arts, New York.
Programul a mai fost executat pe 8 şi pe 9 iulie 2010 tot la New York şi, cu mici modificări, pe 30 iulie 2010 în cadrul festivalului Vail Music din Colorado.