Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Ionesco - Cinci piese scurte

Marie-France şi Valentin Ceauşescu - Ionesco - cinci piese scurte


TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

"Doamnă, indiferenţa dumneavoastră mă sinucide". Replica tânărului din piesa Îi cunoaşteţi, de Eugène Ionesco, se întoarce ca un bumerang drept în obrazul fiicei autorului. Marie-France Ionesco a omorât spectacolul Ionesco - cinci piese scurte cu o bombă acţionată prin telecomandă, fără să fie interesată de victimele deflagraţiei.


Spectacolul regizat de Alexandru Dabija a avut ultima reprezentaţie în 27 iunie 2010, la Teatrul Odeon din Bucureşti, fiind suprimat de o notiţă seacă transmisă printr-un agent din Franţa: "Moştenitoarea drepturilor pentru Eugène Ionesco refuză orice nouă producţie (reluarea sau continuarea unui spectacol) după texte de Eugène Ionesco, în regia domnului Alexandru Dabija". În războiul pe care îl duce cu regizorul, Marie-France a călcat în picioare dorinţele publicului pentru care a scris tatăl ei. Iar reprezentaţiile cu casa închisă de la Odeon au confirmat interesul spectatorilor pentru piesele inedite şi mai puţin jucate, ale autorului francez de origine română.
 

La ultimul spectacol, în groapa pe care decizia moştenitoarei drepturilor de autor a săpat-o pentru Ionesco, publicul a aruncat sute de lopeţi de aplauze, aşa cum merită un mare mort, care a scris nişte piese atât de vii. Hotărârea cinică a doamnei Marie-France a lăsat orfană o sală care se umplea la fiecare reprezentaţie, i-a lăsat fără vorbe pe actorii care jucau cu plăcere şi a produs o imensă dezamăgire în lumea culturală.
 

Cum să distrugi un spectacol
 

Justificată de o ambiţie personală, pe care şi-a făcut-o publică într-o scrisoare deschisă, publicată în Evenimentul zilei (în 2009), sentinţa pare să nu fie cu nimic mai prejos decât încercarea lui Valentin Ceauşescu de a interzice în justiţie spectacolul Ultimele ore ale lui Ceauşescu (care a avut un turneu european şi câteva reprezentaţii, tot la Teatrul Odeon).
 

Valentin încearcă să contracareze ridiculizarea numelui Nicolae Ceauşescu. Nici Valentin, nici avocatul său nu au văzut spectacolul, dar au fost informaţi că producţia "este o bătaie de joc la adresa lui Nicolae Ceauşescu". În acelaşi timp, nici Marie-France Ionesco nu a văzut Ionesco - cinci piese scurte (deşi a fost invitată), dar interzice o producţie câtorva mii de spectatori, din cauza unei vendete personale cu Alexandru Dabija.
 

Mai întâi, Marie-France a blocat cariera internaţională a spectacolului, argumentându-şi gestul într-o scrisoare deschisă: "Iată de ce: în programul spectacolului la Teatrul Odeon, regizorul scrie: «Am privit de multe ori spre Ionesco, bănuitor şi încruntat, ca înspre una dintre cele mai mari cacealmale ale teatrului. Încă nu sunt convins că nu e aşa». Şi, mărinimos, adaugă: «Dar între timp m-am mai maturizat şi adaug: ei şi?» De ce doreşte domnul Dabija să plece în turneu, în Spania, în Coreea sau în altă parte, cu operele unuia dintre cei mai mari «cacealmişti» ai teatrului ?" Prin urmare, tot din cauza "prejudicierii imaginii" a clacat şi doamna Ionesco. Dar spectacolul de la Bucureşti nu numai că nu ironiza autorul, ci îi făcea un imens serviciu, fiind o producţie de înaltă calitate, nominalizată la categoria Cel mai bun spectacol, la Premiile UNITER şi pentru care Dabija a fost nominalizat la categoria Cel mai bun regizor, în acelaşi an, 2008. Iar regizorul a făcut să meargă atât de bine motoarele umorului, încât Ionesco ar fi fost, probabil, încântat ca spectator, să-şi vadă piesele montate.
 

Întregul scandal pare o piesă absurdă, în care vârsta nu aduce cu sine şi înţelepciunea. Refuzul rece vociferat de Marie-France nu are acoperire morală, din moment ce Teatrul Odeon a acceptat toate cererile "ionesciene" ale moştenitoarei drepturilor de autor. Ca să poată juca una dintre cele mai bune producţii teatrale româneşti ale ultimilor ani, teatrul a respectat ortografierea în franceză a numelui autorului, după ce Marie-France a spus că Ionesco nu trebuie să fie prezentat ca autor de origine română. Ionesco a fost jucat ca un autor francez care e tradus în limba română. Au respectat până şi asta. Prin urmare, decizia e cu atât mai inexplicabilă.




 Toate articolele despre Ionesco - Cinci piese scurte


1 comentariu

  • Restrictiile se pot extinde
    Camelian Propinatiu, 13.07.2010, 22:38

    Marie-France Ionesco s-a sucarit ca o parte a intelectualitatii noastre a atentat la memoria tatalui, iar cealalta parte nu si-a batut capul cu reparatiuni. Motanus mutantus, restrictiile privind utilizarea operei in RO ar trebui extinse pentru Eliade, Cioran, Noica, ba chiar si pentru Eminescu insusi!

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Dan Boicea


Alte articole

 Teatralitatea absurdului - Ionesco - Cinci piese scurte, Mihaela Michailov
 Teatrul Odeon la Paris - Ionesco: Cinci piese scurte, Mihaela Michailov
 Placet qui absurdum - Ionesco - Cinci piese scurte, Liviu Ornea
 Cum miaună cubul Rubik - Ionesco - Cinci piese scurte, Oana Stoica
 Viaţa ca o coadă la supermarket - Ionesco - Cinci piese scurte, Andreea Răsuceanu
 Toate articolele despre Ionesco - Cinci piese scurte


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer