Criticul Mircea Morariu şi-a încălcat un jurământ (dar toată lumea are de câştigat), acela de a nu aduna în acelaşi volum cronici de teatru diseminate în periodicele de specialitate. Cartea 2009 - Un an teatral aşa cum l-am văzut, apărută la Editura Universităţii din Oradea, închide între două acolade impresiile criticului despre producţia teatrală românească a anului trecut.
Mircea Morariu a făcut parte din juriul de nominalizări la Premiile Uniunii Teatrale din România (UNITER) aferente anului 2009 şi a văzut mai multe spectacole ca oricând. Cartea cuprinde cronici publicate în revistele Teatrul azi, Familia, Euphorion şi Cultura.
Articolele sunt dispuse în ordine alfabetică, în funcţie de numele teatrelor la ale căror producţii fac referire. Criticul analizează spectacole din Arad, Baia Mare, Brăila, Bucureşti, Buzău, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Miercurea Ciuc, Oradea, Piatra Neamţ, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Târgu-Mureş, Sibiu, Timişoara, dar şi câteva producţii ale unor teatre din Germania, Lituania, Italia şi Ucraina.
Finalul volumului conţine trei eseuri, intitulate Regizorul, dramaturgul, traducătorul, Eşecul altfelismului şi Jumătatea plină, jumătatea goală (Festivalul Naţional de Teatru - ediţia a XIX-a).
Demersul lui Mircea Morariu atinge zonele învolburate, controversate, ale producţiei teatrale româneşti din 2009 şi limpezeşte apele acolo unde criticul consideră că este cazul. Despre Jocul de-a vacanţa [opţiune 9], spectacol regizat de Radu Afrim la Teatrul Municipal din Baia Mare, Mircea Morariu scrie că este o "trăsnaie inteligentă", care suferă la capitolul "joc actoricesc".
De două ori Herr Paul
Referindu-se la montarea Identităţi, a creatorilor Victor Ioan Frunză şi Adriana Grand, de la Teatrul Maria Filotti din Brăila, criticul foloseşte un-doiul argumentativ "spectacol-bijuterie" pentru a puncta valoarea acestui spectacol, şi el, însă, oarecum neîmplinit "actoriceşte".
Morariu face apoi o paralelă între două montări ale aceleiaşi piese, la două teatre diferite. Herr Paul, după Tankred Dorst şi Ursula Ehler, producţia Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ regizată de Radu Afrim este coerentă şi captivantă prin inventivitatea concepţiei regizorale, în timp ce spectacolul pus în scenă de Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc la Teatrul Maria Filotti din Brăila nu are ritm, fiind "superficial, pe deasupra textului, nemarcat pozitiv de vreo idee regizorală majoră".
Mălăele, făcut praf
Mircea Morariu, câştigătorul premiului UNITER pentru critică teatrală în anul 2009, a văzut spectacolul Leonce şi Lena, regizat de Horaţiu Mălăele, în cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu, şi nu are deloc cuvinte de laudă la adresa producţiei Teatrului de Comedie din Bucureşti.
"Am avut parte de un teatru în teatru estradistic, gros, devenit încă şi mai gros prin prezenţa în distribuţie, în rolul Regelui Peter din regatul Popo, a actorului Mihai Bendeac, adus în spectacolul Teatrului de Comedie, fără niciun fel de efort de transformare, din serialul Mondenii de la Prima TV", apreciază criticul. Morariu remarcă şi tendinţa actorilor de a-l imita pe "maestrul" Mălăele, în acest spectacol "obez din pricina supraalimentaţiei cu tot ceea ce s-a găsit la îndemână şi cu tot ce e mai ieftin şi de calitate mai îndoielnică".
Referindu-se la Casa Zoikăi (Teatrul de Comedie din Bucureşti, regia Alexandru Tocilescu), Mircea Morariu subliniază trei interpretări de excepţie, ale actorilor Virginia Mirea, George Mihăiţă şi Gelu Niţu; în Miss Daisy şi şoferul ei (Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti, regia Claudiu Goga), criticul remarcă jocul "îngroşat" şi neinspirat al actorilor Maia Morgenstern şi Mircea Rusu; Morariu îl aplaudă, apoi, pe Alexandru Dabija pentru Pyramus & Thisbe 4 you, montarea de la Teatrul Odeon din Bucureşti care ironizează felul în care denaturează şi exagerează spectacolul creatorii înşişi.
Cartea lui Mircea Morariu conţine alte câteva zeci de "fotografii" de tip polaroid, realizate la cald, de un ochi atent la detalii.
Un an teatral aşa cum l-am văzut de Mircea Morariu, Editura Universităţii din Oradea, 2010