Il Vangelo secondo Marco
Ca în fiecare an, programul Festivalului Internaţional de film de la Veneţia a fost prezentat la Roma, la Hotelul Excelsior, de directorul Marco Müller, producător şi critic de film.
Cea de a 67-a ediţie a celui mai "bătrîn" festival de film din lume (s-a "născut" în 1932) se va deschide la Lido pe 1 septembrie 2010. Premiile vor fi decernate în ultima zi a festivalului, pe 11 septembrie 2010.
La conferinţa de presă de la Roma, Müller, îmbrăcat în negru, ca de obicei, nu a făcut nici un efort ca să pară simpatic.
"Il Direttore della Mostra" rămîne un personaj unic: snob, rece, arogant; dar la filme se pricepe. La Veneţia, în cele 11 zile ale Mostrei, devine "special guest star": Piaţa San Marco e rebotezată temporar Piaţa San Marco Müller... Vorbeşte bine vreo 10 limbi (nimeni nu ştie precis cîte, probabil nici el), printre care chineza, japoneza, araba...
M&M, cum i se spune la Roma, s-a prezentat la conferinţa de presă în versiune "to be or not to be": a exprimat dubii, le-a dat de înţeles tuturor jurnaliştilor că pun (numai) întrebări idioate, a răspuns scurt şi concis.
A anunţat o ediţie sobră, care, din cauza crizei economice, va fi "experimentală", aproape "underground".
A insistat (mult) asupra crizei mondiale şi a spus că "situaţia economică a dus la luarea unor decizii concrete, iar regizorii s-au adaptat, realizînd filme mai scurte". (Ceea ce nu e rău deloc, dat fiind că în 2009 am văzut multe filme de peste trei ore...).
Marco Müller a declarat că cinematografia este, împreună cu fotografia, principalul "vinovat" al declinului "răsuflării" artei moderne, întrebîndu-se cum poate rezista cea de a Şaptea Artă. E convins că poate rezista numai cu ajutorul spectatorilor şi cu incontestabila sa supremaţie simbolică.
Directorul Mostrei de la Veneţia a mai spus că "cea mai reprezentativă dintre artele tehnice rezistă pentru că oferă posibilităţi infinite de regenerare, în spaţiu şi în timp, lucru care i-a permis cinematografiei să înfrîngă rivalitatea televiziunii şi a imaginilor video".
Prezentînd programul ediţiei numărul 67 a Mostrei Internazionale di Arte Cinematografica, Müller a promis o selecţie bazată pe criterii estetice, a asigurat stil, talent, meserie, unicitate şi originalitate. Pentru că, a spus, cinematograful a suferit de solitudine într-o singură perioadă a istoriei sale, aceea dintre naşterea sonorului şi naşterea televiziunii.
După părerea lui Müller, cinematografia modernă se poate salva, dar cu condiţia să nu fie numai o amprentă a lumii contemporane şi să recunoască "dezordinea" pe care a cauzat-o.
Vorbind despre selecţia de la Venezia 67, directorul Mostrei a spus că aceasta reflectă ceea ce s-a întîmplat în lume în ultimele 12 luni, în care arta cinematografică s-a "regîndit" şi s-a "reformulat", rebotezîndu-se cu un nou nume, pe baza unor necesităţi etice, intelectuale şi politice, pentru că cinematografia nu este încă o artă desăvîrşită, ci o artă fluidă, în devenire, în "priză directă" cu toate limbajele expresive.
Müller ne invită deci să ne îndreptăm spre Venezia 67 cu o privire atentă şi plină de pasiune, promiţînd că ne va oferi în schimb "un nou pas, o nouă viziune".
Venezia 67 în numere
În cele patru secţiuni oficiale ale Mostrei (Competiţie, În afara competiţiei, Orizzonti şi Controcampo Italiano), vor fi proiectate 83 de lungmetraje, dintre care 79 în premieră mondială şi 4 în premieră internaţională.
În concurs (Venezia 67) vom vedea 23 de lungmetraje, toate în premieră mondială. În afara concursului - 27 de lungmetraje, dintre care 23 în premieră mondială.
În secţiunea Orizzonti (al doilea concurs veneţian), vor fi prezentate 21 de opere, toate în premieră mondială.
Controcampo Italiano este o competiţie dedicată producţiei din Peninsulă (12 filme în premieră mondială).
În vederea selecţiei, care mai cuprinde numeroase mediumetraje şi scurtmetraje, au fost vizionate 4.251 de pelicule, din 102 ţări (din păcate, România este absentă).
Mostra costă 12 milioane de euro; Statul pune la dispoziţie numai şapte, restul vine de la sponsori. Ergo, se prevede austeritate: noul Palat al Cinematografiei va fi terminat în 2012 (şi ce mare nevoie ar fi de el ACUM!), de o nouă scenografie nici vorbă (deci tot cei 67 de lei imenşi din bronz, de care ne-am cam săturat...) şi gata cu petrecerile pe plajă...
Quentin şi ceilalţi "Inglorious Bastards"
Juriul competiţiei oficiale va fi prezidat de Quentin Tarantino; după părerea lui Müller, ceilalţi juraţi sînt la înălţimea regizorului american: Guillermo Arriaga (scenarist şi regizor mexican), Ingeborga Dapkūnaité (actriţă din Lituania), Arnaud Desplechin (regizor şi scenarist francez), compozitorul american Danny Elfman şi regizorii italieni Luca Guadagnino şi Gabriele Salvatores. (Or fi toţi la înălţime, dar eu pe Ingeborga mi-o aduc aminte doar în Prime Suspect 6 şi numai pentru că juca alături de Helen Mirren... Iar Guadagnino mi se pare "de umplutură"...).
Toate filmele de debut prezentate în diferitele secţiuni ale Mostrei numărul 67 vor concura la Premiul Leul Viitorului Opera Prima (juriul va fi prezidat de regizorul german Fatih Akin, "ajutat" de regizorul israelian Samuel Maoz, autorul filmului Lebanon, Leul de Aur din 2009, şi de legendarul regizor din Hong Kong Stanley Kwan).
În competiţie, pe red carpet
Ne aşteaptă filmele. Multe. Şi un red carpet pe care Müller l-a definit "apetisant" (zice că toţi protagoniştii şi-au confirmat prezenţa).
Filmul de deschidere va fi Black Swan de Darren Aronofsky (soţul lui Rachel Weisz se întoarce la Veneţia după Leul de Aur din 2008 pentru The Wrestler), cu Natalie Portman, Vincent Cassel şi Winona Ryder.
Revine în Lagună şi Sofia Coppola (după Lost in Translation), care va prezenta Somewhere, cu Benicio Del Toro (film pe care sigur îl bifez, că Benicio e pe lista mea "Most Wanted").
La fel de neratat, pentru mine: Vincent Gallo, regizor şi actor în Promises Written in Water, Alex de la Iglesia cu un film interpretat de Carmen Maura, Abdellatif Kechiche (La graine et le mulet este unul dintre filmele mele preferate), cilianul Pablo Larrain (am adorat precedentul lui film, Tony Manero), canadianul Richard J. Lewis, pe care nu-l cunosc, dar filmul este interpretat de Dustin Hoffman şi Paul Giamatti, japonezul Takashi Miike, cel care a declarat că "În timpul filmărilor, violenţa înseamnă dragoste şi armonie" (regizor venerat de Tarantino, deci atenţie la premii...), François Ozon cu Potiche, protagonişti Catherine Deneuve şi Gérard Depardieu, Julian Schnabel cu Miral, interpretat de Willem Dafoe şi Vanessa Redgrave.
De asemenea, Tran Anh Hung, Tsui Hark cu un film surprinzător (promite Müller), protagonişti Andy Lau şi Tony Leung, Tom Tykwer, italienii Ascanio Celestini (regizor debutant), Saverio Costanzo, Mario Martone şi Carlo Mazzacurati (4 italieni versus 5 americani în luptă pentru Leul de Aur) şi un film surpriză care va fi anunţat pe 6 septembrie. Concursul va fi "tînăr", precizează Müller, o ediţie cu o vîrstă medie a regizorilor de 47 de ani.
În afara competiţiei, de la Bruce Lee la Shakespeare
O secţiune exagerat de bogată & prestigioasă, cel puţin pe hîrtie; mă uit lung la program şi mă gîndesc cum să fac să văd toate filmele... Poate dacă nu mănînc, poate dacă nu dorm...
În deschidere, filmul Legend of the Fist de Andrew Lau, pentru a sărbători 70 de ani de la naşterea lui Bruce Lee.
Tot în deschidere (la secţiunea Mezzanotte, adică la miezul nopţii!), Machete de Robert Rodriguez, cu Jessica Alba, Robert De Niro şi Don Johnson, apoi The Tempest de Julie Taymor, cu Helen Mirren, Chris Cooper şi Alfred Molina (cu ocazia a 400 de ani de la publicarea piesei lui Shakespeare; Helen Mirren joacă rolul lui Prospero!) şi multe alte filme-filme-filme (Ben Affleck din nou regizor, Marco Bellocchio, alte două ale lui Takashi Miike, fraţii Pang, Takeshi Shimizu) şi documentare de Casey Affleck (despre Joaquin Phoenix!), Dennis Hopper (ultimul lui film), Martin Scorsese (despre Elia Kazan, cum să nu-l vezi?!), Giuseppe Tornatore, John Turturro, Gabriele Salvatores.
Tot în afara competiţiei, Reign of Assassins de John Woo, regizor care va primi Leul de Aur pentru întreaga carieră, în Sala Grande, pe 3 septembrie 2010.
E indubitabil că nu se pot judeca "pe hîrtie" nişte filme pe care numai Marco Müller le-a văzut, dar lista regizorilor şi a actorilor este o lectură plăcută...
Sînt promiţătoare şi numele regizorilor italieni în concurs, le-am văzut celelalte opere, jur că sînt toţi talentaţi...
Sper ca filmul lui Saverio Costanzo, La solitudine dei numeri primi, să fie la înălţimea romanului tînărului scriitor italian Paolo Giordano.
Spre Veneţia, deci, cu încredere cinefilă şi cu speranţa ca dificultăţile economice să nu fie în contrast cu iniţiativa şi creativitatea, cu tenacitatea şi cu capacitatea de a alege.