Peter Steele, liderul trupei Type O Negative, a murit de inimă, pe 14 aprilie 2010. Deşi am declarat în repetate rânduri că, dacă s-ar fi tras un remake sănătos la Highlander, ar fi fost un Kurgan perfect, o să-mi spuneţi că Peter Steele n-avea mare legătură cu cinema-ul. Fie - dar următorii aveau.
Sigur că n-am cum să-i pomenesc pe toţi cei care au plecat să se odihnească puţin în prima jumătate a lui 2010. Şi sigur că am să-i amintesc, în principal, pe aceia pe care nu văd cum i-ar putea aminti altcineva...
Ronnie James Dio. Dincolo de Black Sabbath, dincolo de Rainbow, chiar şi dincolo de Heaven & Hell - Dio înseamnă Dio. Am avut şansa să-l văd în concert la Polivalentă, în 1998. Aş fi vrut să-l văd şi în 2010 - nu s-a mai putut.
L-am iubit pentru Holy Diver. Şi Jack Black l-a iubit: i-a dedicat o piesă pe primul album Tenacious D şi i-a oferit un rolişor, un soi de Dumnezeu al heavy-metal-ului, în cultissimul The Pick of Destiny - "Now go, my son, and rock!!!". A murit pe 16 mai 2010. Avea 68 de ani.
Peter Graves. Jim Phelps este personajul emblematic, bineînţeles, dar eu vreau să-mi amintesc de trădătorul Price, din Stalag 17, şi de căpitanul Clarence Oveur, din clasicul Airplane! - "Ia spune mititelule, îţi plac filmele cu gladiatori?" Roger, over. A murit pe 14 martie 2010. Avea 84 de ani.
Laurent Terzieff. Character-actor francez, une grande gueule, cum zic prietenii noştri. Aplaudat ultima oară în 2007, alături de colegii de generaţie şi apucături Roger Dumas şi Venantino Venantini, în omagiul J'ai toujours rêvé d'être un gangster. A murit pe 2 iulie 2010. Avea 75 de ani.
Andreas Voutsinas. Bun prieten cu Mel Brooks, i-a învăţat meserie pe Warren Beatty şi Jane Fonda. Inenarabil pe post de Carmen Ghia în originalul The Producers - "We are not alone..." A murit pe 8 iunie 2010. Avea 80 de ani.
Zelda Rubinstein. Presupun că Poltergeist ar trebui să fie referinţa supremă - dar mi-aduc aminte înfiorat de un episod din Tales from the Crypt în care ea şi Felicity i-o coc lui David Warner. Inteligent Richard Kelly, care a distribuit-o perfect în aiuritorul Southland Tales. A murit pe 27 ianuarie 2010. Avea 77 de ani.
Jean Constantin. Mulzumim, Ismail. Oare s-ar fi supărat dacă ar fi ştiut că l-am preferat pe Ismail lui Limbă? Nu cred. A murit pe 26 mai 2010. Avea 82 de ani.
Dede Allen. A montat tot ce se putea monta - de la The Hustler şi Bonnie and Clyde până la Addams Family şi Wonder Boys, trecând prin Serpico, Night Moves, Dog Day Afternoon şi Reds, adică o halcă zdravănă a cinema-ului american. A murit pe 17 aprilie 2010. Avea 87 de ani.
William Fraker. Director de imagine pentru Polanski (Rosemary's Baby), Mike Nichols (Day of the Dolphin), Warren Beatty (Heaven Can Wait), John Boorman (Exorcist 2), Spielberg (1941) şi William Friedkin, la faimosul interviu cu Fritz Lang. A murit pe 31 mai 2010. Avea 87 de ani.
Danny Aiello III. A coordonat cascadori timp de 30 de ani - Splash, Matewan, Do the Right Thing, Hoffa, State of Grace, The Hard Way, Cop Land, Catch Me If You Can şi Rescue Me, serialul lui Dennis Leary. Era băiatul cel mare al lui Danny Aiello. A murit pe 1 mai 2010. Avea 53 de ani.
Peter Brunette. Critic şi istoric de film - a scris biografii pentru Rosselini, Antonioni şi Haneke. Una dintre ultimele cronici publicate în Hollywood Reporter a fost pentru Aurora lui Cristi Puiu. A murit pe 16 iunie 2010. Avea 67 de ani.
Ronald Neame. Rămâne în istorie, bănuiesc, datorită clasicului The Poseidon Adventure, şi, poate, fermecătorului Gambit. Pentru mine rămâne regizorul adorabilului Hopscotch (1980) cu Walter Matthau, Glenda Jackson şi Herbert Lom. A murit pe 16 iunie 2010. Avea 99 de ani.
Malcolm McLaren. Părintele Sex Pistols, bărbatul Viviennei Westwood, regizor, actor, compozitor bigger than life. L-am auzit ultima oară pe soundtrack-ul volumului 2 din Kill Bill - "and no one told me about her...". A murit pe 8 aprilie 2010. Avea 64 de ani.
Dennis Hopper. Dincolo de Easy Rider, dincolo de Apocalypse Now, chiar şi dincolo de Blue Velvet - Dennis înseamnă Dennis. Să lăsăm deoparte drogurile, scandalurile, alcoolul, să lăsăm pictura, fotografia, chiar şi regia, şi să ne aprindem o ultimă ţigară, un Chesterfield, ca şi cum în faţa noastră s-ar afla Don Vincenzo Cocotti, să tragem adânc în piept şi să zâmbim: "Your ancestors are niggers, yeah! Hey... Your great-great-great-great grandmother... fucked a nigger... ho, ho, yeah... and she had a half-nigger kid... yeah... Now, if that's a fact... tell me... am I lying?!" A murit pe 29 mai 2010. Avea 74 de ani.