Observator Cultural / august 2010

Revista trimestrială franceză UBU. Scènes d\'Europe/ European Stages, bilingvă (franceză-engleză) şi ocazional trilingvă (a publicat numere în arabă) are ca temă pentru cea mai recentă ediţie a sa "emergenţa" în teatrul de pe continent (după cum spuneam mai demult, definiţia de dicţionar românesc a cuvîntului e ceva de genul "ieşire a razelor luminoase, corpusculare etc. dintr-un mediu după ce l-au traversat", în timp ce în practica internaţională "emergenţa" se referă la debutul şi perioada de afirmare, precedînd consacrarea, a tinerilor artişti).
 

Aşadar, 22 de jurnalişti, critici, teoreticieni, universitari scriu despre fenomenul "schimbărilor de generaţii" şi al apariţiei unor nume noi în 19 ţări europene. Nu se cunosc între ei, însă punctele comune sînt evidente: articolele despre statele foste comuniste fac inerent o introducere despre "înainte" şi "după", moştenirea organizării teatrale de dinainte de 1990 jucînd un rol important. La fel, pentru aproape toate aceste spaţii, ca şi pentru ţările occidentale, dramaturgia tinde să fie principalul factor de regenerare artistică.
 

Însă în textul său despre Irlanda, Sara Keating remarcă drept semn al unei mutaţii apariţia artiştilor-auteurs, în condiţiile supraconcentrării teatrului irlandez pe dramaturgie şi pe ideea de text.
 

Nu că lucrurile nu ar fi, cumva, interconectate, în peisajul complex al globalizării şi al necesarei cooperări internaţionale. Scriind despre Bulgaria, Veneta Doytcheva (autoarea unei antologii de teatru bulgar contemporan publicate în Franţa, la Editions d\'un Instant, în colaborare cu Maison Antoine Vitez), îşi alege drept focus grupul "36 de maimuţe", un actor important pe scena alternativă de pe cealaltă parte a Dunării - şi cu care există o colaborare româno-bulgărească în zona noii dramaturgii. Completînd cadrul general trasat de Piotr Gruszczynski, Anna Burzynska face portretul regizorului polonez Michal Zadara (o figură cu totul originală, educat în străinătate, cu probleme de limbă şi, tocmai de aceea, cu o privire proaspătă asupra miturilor şi locurilor comune din Polonia contemporană), comentînd colaborarea lui, în scrierea unor texte, cu dramaturgul Pawel Demirski - ei bine, o piesă a celor doi, Tychocin, despre polonezi şi evrei, va fi publicată curînd în româneşte.
 

Lucrurile merg bine, se pare, e o perioadă prosperă pentru Marea Britanie şi Franţa, nici în Spania nu e prea rău. Ceea ce uneşte, altminteri, spaţiul teatral european e lipsa de gîndire măcar pe termen mediu pentru ceea ce se numeşte "înnoirea generaţiilor". Cu excepţia Ungariei, a Belgiei şi a Spaniei, coexistenţa structurilor de stat, instituţionale şi a celor independente nu face obiectul vreunei politici coerente. Refuzînd să se integreze "sistemului", tinerii artişti devin victimele "antreprenoriatului", a veşnicei căutări de bani, iar durata de viaţă a "noului" devine tot mai scurtă. După cum spune Piergiorgio Giacche (vorbind, el, despre Italia), trăim o succesiune de clamate crize care ajung să mimeze foarte bine stabilitatea. Doar că, afirmă acest număr din UBU..., criza e una financiară, nu de creativitate.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus