Ziua a patra - Venice Days, 2010

Sunt intrigată! E de-a dreptul ciudat că şi la acest festival, lumea se calcă pe picioare tot la filme "cu nume grele". De necrezut ce era astăzi la filmul A Letter to Elia (regia Martin Scorsese & Kent Jones). Sunt sigură că cei care au cumpărat bilete au venit dintr-o curiozitate "de mall", căci cei din industrie, care poate aveau ceva mai multe de spus, erau la uşa din spate... unde au şi rămas.

Am reuşit să văd de dimineaţă Potiche (regia François Ozon, cunoscut pentru filmul 8 femmes, 2002), aflat în competiţia mare. Mi-a lăsat un gust plăcut! E o comedie drăguţă, care a stârnit hohote de râs pe toată durata celor 103 minute. Acţiune are loc în 1977 şi spune povestea unei trophy wife (Catherine Deneuve), măritată cu un industriaş bogat, care decide să candideze pentru primărie împotriva fostului amant (Gérard Depardieu). Are multe momente amuzante, în spatele cărora se mai ascund indicii despre situaţia tristă a femeilor din avea perioadă, iar dacă vreţi să îl vedeţi pe Gérard Depardieu dansând disco... merită văzut!

Tocmai m-am întors de la filmul, care cică a fost catalogat aici de revista Variety ca cel mai bun de până acum. Mie, Ovsyanki / Silent Souls (regia Aleksei Fedorchenko), nu mi s-a părut wow. Într-adevăr, atinge uşor coarda sensibilă a spectatorului, căci vorbeşte despre o mare pasiune povestită după moartea iubitei, momente împletite cu ritualul de înmormântare al acesteia, în stil Merja. E ceva nou, dar nu inedit. Se pare însă că a impresionat multă lume. Părerea mea este că filmul are la bază o idee ce ar fi putut fi spusă în doar 15 minute, nu 75... e totuşi cam lung pentru o simplă înmormântare.

Şi maratonul meu cinematografic continuă... ziua nu s-a terminat încă (iar pe seară suntem invitaţi la un cocktail party!).