Minimest este secţiunea matinală a Anim'est şi a fost dedicată copiilor cu vârste cuprinse între 4 şi 14 ani. Pentru că în liceu am fost asistenta unui clown, pentru că îmi plac copiii, poveştile şi animalele din baloane, m-am gândit că aş fi potrivită pentru a anima atmosfera în foaierul cinematografului Patria.
Duminică la 9:00 mă luptam cu somnul. Mi-am pus tricoul roz cu oaia Anim'est şi am ieşit până în faţa cinematografului. Ploua mărunt spre nepăsarea unui grup de 20 de copii de clasa a V-a.
- Ce matinali sunteţi... La ce oră v-aţi trezit?
- Eu la şasee! A ţipat mândru un puşti cu geacă portocalie.
- Şi ce-ai făcut la ora aia?
- Mi-am verificat mailurile să văd cine mi-a mai scris şi am mâncat.
Eu nu apucasem să fac nimic din toate astea.
- Eu m-am trezit de la patru şi mă culcasem la unu, s-a alintat o altă voce.
- Când ne daţi baloane?
- Ce film o să vedem?
- Puteţi să faceţi pisicuţe? (copiii sunt excesiv de politicoşi uneori)
- Eu vreau un căţel roz.
- Ce codiţe drăguţe aveţi!
Întrebările copiilor sunt mai eficiente decât orice cafea.
***
La 9:30 un grup de copii orfani însoţiţi de "doamne" au umplut foaierul de la Patria. Răsuceam săbii, căţei, inimioare şi flori cât de repede puteam. Copiii se îmbulzeau şi un balon s-a spart neascultător.
- Nu vă speriaţi e de la căldură...
O fetiţă de 13 ani m-a salvat.
- Haideţi să facem loc pentru baloane. E prea cald.
Şi toţi copiii s-au dat mai în spate. Cei mari îşi cedau locul la coadă în favoarea preşcolarilor. Câţiva băieţi cereau flori şi căţei pe care apoi le dăruiau fetelor.
O singură fetiţă aştepta cuminte în dreapta mea. Tunsă băieţeşte, mă privea insistent fără să spună nimic.
Părea de maxim zece ani, dar am aflat de la o educatoare că are 14 şi că o cheamă Cristina. Avea o geacă albastră plină cu piticii Albei ca Zăpada. Strângea în mâna dreaptă un balon verde dezumflat. Când i-am prins privirea mi-a spus încet: "Sabie".
Se făcuse deja 10:25 şi doamnele încolonau copiii pentru intrarea la filmul de animaţie Up. Faţa Cristinei se întuneca iar copiii rămaşi la coadă mă rugau să mă grăbesc cu modelatul.
O fetiţă a început să tragă de Cristina, iar ea a scârţâit şi s-a îmbrăţişat speriată.
- Haideee Cristina! Doamnaaa!
- Nu! Sabie!
"Doamna" se îndrepta spre noi. Balonul verde creştea sub ochii Cristinei şi colţurile gurii începuseră să i se ridice a bucurie. A fost cea mai rapidă sabie pe care am meşterit-o vreodată. Când i-am întins-o, Cristina s-a luminat de-a dreptul şi ochii ciocolatii i-au râs pentru prima dată de când o văzusem.
- Ia uite ce verde frumos! i-am spus, fără să-mi dau seama că ţipam încercând parcă să-i şterg toată supărarea de mai devreme.
A început să ţopăie şi să bată din palme încântată.
Pentru Cristina şi pentru copiii care au plâns de mila bătrânului din Up merită să faci voluntariat.
Ediţia a 5-a a festivalului Animest mai ţine până pe 17 octombrie 2010.
Descarcă programul Anim'est 2010 aici.