Sofia Coppola (continuare), Jerzy Skolimowski - Festivalul de film de la Londra, 2010 (15)

Cred că problema lui Somewhere e că Sofia Coppola e prea cuminte. Face un film corect în spirit indie, explorează cinematografia într-un film în care vorbeşte şi despre propria cinematografie. Totul corect, nimic obraznic. Somewhere nu e un film mai matur decît Lost in Translation.

Esential Killing e un film demonstrativ. Un afgan ajunge să ucidă trei soldaţi americani. E prins şi, împreună cu alţi cetăţeni periculoşi de-ai locului, e dus peste graniţă, în Rusia, de unde ar fi urmat, probabil, sa fie transferat spre Guantanamo. Convoiul care-i transporta are un accident şi afganul (jucat de Vincent Gallo) scapă. De-aci înainte filmul va urmări încercările disperate ale acestui personaj de a scăpa de trupele care îl caută. Cu elicoptere, cu cîini, cu soldaţi numeroşi, el unul singur. Ajunge în tot felul de situaţii disperate, ucide, e pe cale de a fi ucis (ba de urmăritori, ba de un copac tăiat de nişte ruşi vajnici, ba de un cîine lup al armatei, ba de frig). Cu cît se strîng mai multe şi mai diverse situaţii capcană din care eroul filmului scapă, cu atît povestea devine mai forţată şi mai demonstrativă.

Urmăreşte să arate oamenii vînaţii devin la rîndul lor vînători, şi atunci răul şi moartea şînt perpetuate la nesfîrşit. Arată cum omul devine animal atunci cînd e sub presiune. Ideea asta cu omul-care-devine-animal e tratată şi în There Will Be Blood. Numai că aici, la Jerzy Skolimowski, e transmisă prin alte fapte, nu atît de credibile precum în istoria lui Paul Thomas Anderson. Chiar dacă filmul nu e strălucit, pentru Vincent Gallo rolul trebuie să fi fost solicitant: aleargă desculţ prin zăpadă, urcă munţi, ronţăie scoarţă de copac.

După o zi jumate de ploaie londoneză, aici a ieşit iarăşi soarele. E o vreme numai bună pentru o ieşire în zona Battersea, pentru a vedea centrala electrică de pe coperta discului Animals al celor de la Pink Floyd, un loc folosit şi de Kubrick la filmările lui Full Metal Jacket.