Noaptea la FNT, 2010

Nocturnele Modululului Filme, Noapte, Teatru = FNT din cadrul acestei ediţii a Festivalului Naţional de Teatru vor fi deschise sâmbătă, 30 octombrie, ora 22.00, la Sala Elvira Popesco a Institutului Francez, chiar sub semnul experienţelor nocturne: cu proiecţia primei părţi a serialului Noaptea, conceput de Gorge Banu şi realizat de regizorul Dominic Dembinski (director de imagine Viorel Sergovici; o produc'ie TVR Cultural). A doua parte a serialului va fi proiectată duminică, 31 octombrie, ora 22.00.

Cele şase episoade ale filmului (Tăcere şi freamăt, Luminile şi insomnia oraşului, Dictatura şi demonii puterii, Vieţi de noapte: voluptate şi datorie, Singurătate şi melancolie, Sfârşitul nopţii, naşterea zilei) constituie un voiaj nocturn, o experienţă complexă alcătuită dintr-o serie de refleţii fragmentare asupra nopţii şi a condiţiei umane, asupra teatrului şi a lumii.

"Există o stare nocturnă, o stare de spirit proprie nopţii (...). Noaptea nu este complet neagră, impenetrabilă, decât pentru ochiul neexperimentat sau nepăsător. Ea invită privirea să o scruteze, să scormonească în adâncurile ei. De altfel, trezirea acestei curiozităţi pentru tainele nopţii a fost şi scopul regizorilor de teatru care, în anii 1980, au introdus-o şi au instalat-o pe scenă. Spectatorul putea alege: ori să adoarmă în fotoliul lui, ori să exploreze, din adâncul sălii, celălalt întuneric, populat şi fremătător de viaţă, de pe platoul de joc" - scrie George Banu în Trilogia îndepărtării, a cărei piese de mijloc stă la baza filmului realizat de Dominic Dembinski, iar filmul îl descrie ca pe o experienţă în care alternează viaţa şi cultura, pacea şi excesele, iubirea şi crimele, ca un voiaj în inima nopţii, plasat sub semnul unui citat de Cioran: "Noaptea îmi curge în vene".

Serile de proiecţii din FNT continuă cu operele lui Kantor

Seria proiecţiilor nocturne continuă în perioada 2-6 noeimbrie 2010 cu proiecţia a cinci spectacole semnate de regizorul polonez Tadeusz Kantor.

Clasa moartă, prima piesă a ciclului numit de Kantor "Teatrul morţii", este urmată de spectacolele Wielopole, Wielopole (Satul natal), Să moară artiştii, Nu am să mă întorc niciodată aici şi Astăzi este ziua mea (acesta din urmă fiind ultimul spectacol realizat de Kantor, al cărui premieră a avut loc după moartea sa). Ca şi gen al acestor spectacole Kantor a numit confesiunea, iar ca şi material prim memoria personală, prin care dorea să dea formă gândului şi realităţii morţii.

2 noiembrie, ora 22.00 - Clasa moartă

Amintiri din vremea copilăriei, permanenta evocare a sentimentului omniprezent al morţii sunt materialele din care este construit Clasa moartă, această "maşinărie teatrală" perfectă a memoriei. Cu acest spectacol Kantor a împins poetica sa de avangardă în faza ei finală, numită "Teatrul morţii". Considerat de critici o operă totală de artă, spectacolul, care a avut mai mult de 1000 de reprezentaţii în diferitele teatre ale lumii, nu a fost niciodată documentat în totalitate, cu excepţia acestui material realizat de Andrzej Wajda.

3 noiembrie, ora 22.00 - Wielopole, Wielopole (Satul natal)

În timp ce Clasa moartă vorbeşte despre imposibilitatea reîntoarcerii în copilărie, Wielopole, Wielopole are ca motiv central reîntoarcerea imaginară în casa familială ca urmare a acţiunii obsesive de vizionare a fotografiilor de familie. Kantor îşi continuă confruntarea cu memoria, cu trecutul şi cu limitele imaginaţiei, evocând spiritele propriei copilării petrecute în satul galiţian Wielopole. În acest spectacol autobiografic, Kantor confruntă sacrul cu întâmplările de zi cu zi şi realitatea prezentului cu dublul său evocat.

4 noiembrie, ora 22.00 - Să piară artiştii

Aceeaşi temă a reîntoarcerii la visele şi halucinaţiile copilăriei o regăsim şi în spectacolul Să piară artiştii, în care Kantor este în acelaşi timp regizor şi copil ce visează la nemurirea artei. Kantor combină şi aici elementele autobiografice, dar distilează mecanismul memoriei în principii ca reflecţia, întoarcere, coincidenţa, depăşind pragul invizibil dintre realitate şi artă.

5 noiembrie, ora 22.00 - Nu mă voi întoarce niciodată aici

În spectacolul Nu mă voi întoarce niciodată aici se reflectă toţi cei trei "predecesori" ai săi şi putem regăsi toate motivele principale ale operei lui Kantor. Această a patra piesă a ciclului "Teatrul morţii" este un adevărat manifest despre procesul creaţiei şi despre moare. O atenţie deosebită este acordată elementelor teatrale fundamentale şi procesului poetic.

6 noiembrie, ora 22.00 - Astăzi este ziua mea
În ultimul său spectacol purtând titlul Astăzi este ziua mea, Kantor încearcă o eliberare a operei sale de propria persoană, aceasta rămânând în acelaşi timp pe tărâmul experienţei profund subiective. Având premiera cu doar câteva săptămâni după moartea lui Kantor, Astăzi este ziua mea, ca şi celelalte piese ale ciclului, trebuia să-l aibă pe scenă pe regizor, contemplând şi controlând palimpsestul de imagini reprezentat prin trei rame de tablou. Închegându-se la urmă în jurul acestei tulburătoare absenţe, spectacolul devine el însuşi un tablou viu de o forţă devastatoare.

Biletele se găsesc la teatrele gazdă şi pe www.bilete.ro