Cronica de (ceva mai mult de) 5 rânduri: Codrii - FNT, 2010

Textul lui David Mamet face un tablou pointilist al unei relaţii degradate. Refugiaţi în pădure, la malul unui lac, el şi ea încearcă să refacă ceea ce a fost cândva o poveste de dragoste. Problemele apar din ciocnirea tipologiilor. Ea, extrem de volubilă, o sălbăticiune care se ghemuieşte cu tandreţe pe pâmânt, el, introvertit, labil, bântuit de coşmaruri, cu o uriaşă nevoie de siguranţă. Sinapsa între ei lipseşte sau a fost distrusă. Decorul realisto-simbolist combină o verandă şi o banchetă - balansoar din lemn cu o uriaşă blană de urs, element important şi metaforic al angoaselor nocturne. Autorii fac referiri la un realism magic asemănător spectacolelor lui Liviu Ciulei. Nu contest că o asemănare există. Problema pare a fi totuşi textul. Undeva, cele două personaje nu sunt credibile. Ea este guralivă şi are o idee fixă (să se plimbe noaptea pe ploaie prin pădure) ceea ce o face de la un punct încolo antipatică. El o suportă prea mult, se implică prea puţin, răbufneşte haotic şi îi cedează prea repede. Evoluţia lor are fracturi de logică. Din două, una: ori textul lui Mamet are o hibă, ori personajele imaginate de el sunt atât de diferite de restul lumii că nici spectacolul de la Arad nu le-a prea nimerit. Un spectacol potenţial interesant, încă în stadiu de lucru.

Codrii
Regia: Alexandru Berceanu
Teatrul Clasic "Ioan Slavici" Arad

Biletele se găsesc la teatrele gazdă şi pe www.bilete.ro