Rânduri despre FNT, 2010 - Codrii

Pe afişe scrie, cu litere mari, "20". E vârsta rotundă la care a ajuns festivalul, motiv pentru care mulţi se aşteaptă la o ediţie sărbătorească. La un ceva ieşit din comun, cu spectacole despre care să se vorbească şi-n metrou. Nu este o gândire greşită, ca speranţă şi mecanism de promovare, doar că aşa ceva putem şti după 7 noiembrie 2010, când se termină festivalul. Până atunci, mergem, vedem, aplaudăm (sau nu, fără supărare), vorbim şi, dacă are rost, scriem. Deocamdată, prima zi de FNT asta mi-a amintit că trebuie să facem, ca spectatori, după ce câteva spectacole (printre ele, Codrii, de la Arad) au dat un start bunicel (a se citi "mulţumitor") pentru cele nouă zile de teatru.

Codrii (r. Alexandru Berceanu, producţie a Teatrului Clasic "Ioan Slavici", Arad). Cel puţin în Bucureşti, dramaturgul american David Mamet (autorul piesei) e cunoscut pentru Oleanna şi American Buffalo, două celebre producţii ale Teatrului ACT, montate acum câţiva ani. Codrii, însă, iese din tipar, fiind parcă scris de cu totul altcineva. La mare distanţă de cruditatea şi discursurile tăioase, specifice dramaturgiei lui Mamet (care, printre altele, a semnat scenariul înfiorătorului Hannibal al lui Ridley Scott), spectacolul de la Arad conţine o poveste surprinzător de calmă, ca tonalitate şi acţiune, pe alocuri onirică. Totul are loc într-o cabană din pădure, unde El (Alex Mărgineanu) şi Ea (Cecilia Donat) s-au retras pentru câteva zile de idilă ca-n filme. Treptat, însă, ea oferă mai mult decât primeşte, el se satură mai iute decât ar fi crezut ea, astfel că ies la iveală frustrări, trecuturi încărcate şi conflicte de idei ce duc la degradarea relaţiei, printr-o serie de oscilaţii de la extaz la durere.

Teoretic, judecând după toate astea, piesa ar trebui să fie o bună ilustrare de caractere. Dar nu e (întâi din cauza textului, cam sărac în accente de la bun început) sau, mai bine zis, nu poate fi în spectacolul celor de la Arad, care au stins vigoarea (atâta câtă e) a dialogurilor printr-un joc actoricesc cu multe pierderi de ritm. Problema e că nu există contrapunct acolo unde replicile sar, ca tonalitate, de la forţa realismului la emoţia visării. Dialogurile de elan romantic şi cele naturaliste ale celor doi iubiţi sunt deseori rostite egal, ca tărie, generând monotonie supărătoare. De fapt, spectacolul nu convinge prin verosimiltate, în condiţiile în care e limpede că asta şi-a propus să facă. Astfel, distanţa între intenţie şi realizare e mare şi nu e neapărat "vina" actorilor - evident talentaţi şi capabili să susţină un text atât de greoi, ca variaţii de atmosferă - cât o problemă de lectură regizorală şi, s-o recunoaştem, de scriitură dramaturgică. Pe de altă parte, bilă albă pentru eclerajul intimist (Lucian Moga) şi decorul rustico-naturalist (Doru Păcurar), armonioase în cadrul acestei poveşti atât de soft.

Codrii
Regia: Alexandru Berceanu
Teatrul Clasic "Ioan Slavici" Arad



Biletele se găsesc la teatrele gazdă şi pe www.bilete.ro