Acum nu mai contează, pentru că oricum cele două reprezentaţii din FNT au avut deja loc. Iar despre spectacol nu voi face niciodată o cronică, pentru că mi-e ruşine. Mi-e ruşine pentru actorii de la Timişoara şi pentru Ada Lupu, o directoare de Naţional atît de nonconformistă, deschisă, curajoasă.
La Interzis accesul animalelor sîntem în plină ficţiune cu împăratul gol. Rodrigo García n-are cum să nu-ţi placă sau să nu-ţi stîrnească pasiuni, altfel eşti un troglodit teatral. Măcar pe cînd ucidea un homar în chinuri lente m-am revoltat. Acum supravieţuiesc şi iepurii, şi hamsterul, ba chiar şi rîmele. Doar că nu ştiu care e funcţia lor pe scenă. În materie de "hai să ne şocăm împreună", în curînd un spectacol unde nu se dezbracă nimeni, nimeni nu se dă cu capul de pereţi şi nu intră în atingere directă cu substanţe, obiecte sau fiinţe scîrboase va ajunge adevăratul ultragiu la bunele moravuri (ale experimentalismului).
Nu mai ţin minte nimic - decît monologul (unul din cele cinci, intersectate) lui Romeo Ioan despre poneiul salvat prin asasinare - iar asta, fiindcă l-am văzut jucat, cu variaţiuni, de Lari Georgescu în L-V: 8-16. În lungile pauze (pentru mine) în care unica idee - de pildă, a unui "solo" despre "a gîndi cu capul altuia" - era încălecată pe toate părţile pînă se usca şi se zbîrcea ca o smochină de acum trei ani, mă gîndeam cum ajunge cuvîntul scenic să devină, din performativ, nici măcar descriptiv. Cred că cere ceva muncă.
Mie una mi-e ruşine. Mi-e ruşine s-o spun, dar m-am plictisit rău de tot.
Interzis accesul animalelor
Regia: Rodrigo Garcia
Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" Timişoara
Biletele se găsesc la teatrele gazdă şi pe www.bilete.ro
2 comentarii
- ... un dialogunul rusinat, 05.11.2010, 12:36
Observ ca se vorbeste mult despre rusine cand e vorba despre spectacolul lui Garcia, se arata mult cu degetul, se cauta vinovati. Acum vad ca se rosteste cuvantul plictiseala ... Ciudat, toate astea chiar nu au nimic in comun cu ceea ce mi-a comunicat mie, ca spectator, aceasta piesa. Poate e plictisitor, intr-adevar, sa stai doua ore in sala si sa te chinui sa te auzi gandind, in loc sa vezi pur si simplu spectacolul.
- happy tree friendsworks4me, 05.11.2010, 16:14
Text excelent! Toata coloristica, sunetul, animalele prezente as zice ca s-au comportat ca o albie prin care a curs textul.
O fi o albie abrupta, neregulata, nu conteaza... Tinta a fost atinsa.
Nici nu trebuie sa placa tuturor. Asta-i si subiectul. Nu suntem in cireada.
Resurse
Alte articole de Iulia PopoviciCronici ale altor spectacoleArticole similare
Alte rânduri despre FNT 2010 / Florian-Rareș TileagăMainstream-ul românesc - FNT 2010 / Oltița CîntecCastellucci: note de lectură - Hey, Girl! / Iulia PopoviciStrăinii din FNT 2010 / Eugenia Anca RotescuAşteptări versus aşteptări, show pentru show - FNT 2010 / Veronica PlăcintescuToate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2010Scrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate