Rânduri despre FNT, 2010 - 20/20

20/20 (r. Gianina Cărbunariu, producţie a Studioului Yorick, Târgu Mureş). Adică 20 martie, acum 20 de ani. Pe scurt, martie negru la Târgu Mureş, episod pe care spectacolul Gianinei Cărbunariu îl dezgroapă din memoria colectivă. Sau, mai bine zis, se încumetă să-l dezgroape, ştiind cât e de fragil şi nedefinit, încă, în mintea celor care l-au trăit pe viu, cu lovituri date sau luate, precum şi în mintea celor care, astăzi, îl descoperă şocaţi pe youtube. Dar, contrar aşteptărilor, 20/20 nu arată cu degetul, nu inventează eroi, n-are pretenţia să facă dreptate. Jucat deopotrivă de actori români şi maghiari, în trei limbi, spectacolul e, de fapt, un stop-cadru din viaţa de zi cu zi a celor care "au fost acolo".

Cu egal accent pe versiunea fiecărei "tabere", spectacolul aşează - la propriu - personajele în cerc, pe scaune, semnalând discret necesitatea terapiei de grup pentru ceea ce a însemnat, în cuvinte mari, tragedie naţională. Precedat de prolog (în care personajele pregătesc un spectacol despre martie negru) şi urmat de epilog (un şir de monoloage subiective, intense, ale combatanţilor), actul central al spectacolului se consumă în casa unor maghiari din Târgu Mureş, la scurt timp după ciocniri. Serbează o zi de naştere, dar se trezesc pe neaşteptate atât cu maghiari, din Ungaria, cât şi cu români, vecini de bloc. Nici unii, nici alţii nu erau invitaţi - probabil o aluzie politică, excelentă de altfel, la disconfortul şi refuzul real al maghiarimii din România de a deveni, în viitor, o parte a Ungariei, cum degeaba se tem atâţia români că se va întâmpla şi, pe de altă parte, o aluzie la neplăcerea de a fi "bătuţi la cap" de români indiscreţi.

Indiferent dacă aluzii sunt sau nu, contează dispreţul tăcut dar evident dintre români şi maghiari, textul Gianinei punând sub lupă o singură chestiune, mare şi lată, care, dacă ar exista, ar stinge orice conflict: respectul faţă de semeni. Sau, mai exact, educaţia civică. Lipsa ei se vede la toţi, astfel că în timp ce românii sunt ridicoli şi băgăcioşi, maghiarii sosiţi din Ungaria sunt îngâmfaţi şi plini de ură iar gazdele, tot unguri, sunt ipocrite. Toţi, însă, fac pe amabilii, de unde şi ploaia de scene comice care te strică de râs şi care temperează "războiul" dintre invitaţi.

E o mostră superbă de teatru documentar (pe care nu-l înţelegi decât dacă ştii tot ce s-a întâmplat în martie 1990), scris în cunoştinţă de cauză atât faţă de eveniment (au fost intervievate peste 50 de persoane participante), cât şi faţă de regulile teatrului bine făcut. Cele peste două ore de spectacol te ţin în scaun de parcă ar fi thriller, vigoarea scenelor constând în impactul replicilor şi în tensiunea mocnită, jucată gestual de toate personajele. Are ritm, are şi forţă a expresiilor, ceea ce este esenţial într-un spectacol centrat pe atitudini. Potrivită mi se pare şi aşezarea publicului de jur-împrejurul spaţiului de joc, pentru oglindirea unora în ceilalţi. Trăgând linie, la final, obţii o viziune împăciuitoare, calmă, cu îndemn la raţiune. Mare lucru după '89! Că eşti tânăr, bătrân, maghiar, român, îţi convine 20/20 pentru că vorbeşte despre oameni, nu despre topoare şi bâte. Şi îţi oferă un fel de garanţie secretă că nu te va mai apuca ura aia viscerală, care te face să înjuri la filmuleţele de pe Internet, cu idioţi care îşi sparg capetele în Târgu Mureş.

20/20
Scenariul şi regia: Gianina Cărbunariu
Cu: Radu Iacoban, Bányai Kelemen Barna, Berekméri Katalin, Paula Gherghe, Mădălina Ghiţescu, Korpos András, Rolando Matsangos, Sebestyén Aba, Cristina Toma, Tompa Klára.
Yorick Studio, Târgu Mureş

Biletele se găsesc la teatrele gazdă şi pe www.bilete.ro