Eu când vreau să merg la festivaluri, merg la festivaluri - la Karlovy Vary, unde am fost pentru prima oară, nu doar că i-am dat premiul Aurorei lui Cristi Puiu, dar am văzut şi revelaţia mea pe 2010, Copie conforme al lui Abbas Kiarostami. La Locarno, am aşteptat în van un film mare şi, la limită, a trebuit să mă mulţumesc cu aventurile unui cauciuc telepat şi ucigaş. Noroc cu retrospectiva Lubitsch, din care am revăzut Cluny Brown...
Karlovy Vary International Film Festival, 2010
Organizare: Impecabilă, deşi trebuie spus că aici am fost în juriul secţiunii East of the West, iar staff-ul mai că nu şi-a donat un rinichi ca să ne fie de la foarte bine în sus. Tineretul ceh mişună de la o sală la alta şi vânează cu îndârjire un loc în sala de cinema - aşa se face că de multe ori nici nu găseşti bilete la filmele pe care vrei să le vezi. Proiecţiile însă nu sunt întotdeauna performante: să vezi un film pe un scaun de lemn într-un teatru incomod sau într-o sală de conferinţe special amenajată poate fi un plus doar pentru masochişti. Din fericire, petrecerile nu par a fi atinse de criză; păcat că ele par a fi destinate unui public de vârsta a treia, aşa de amorţite ce sunt. Nu în ultimul rând, KV e probabil singurul festival la care am fost unde câinii primesc badge festivalier.
Selecţie: Foarte bună, excepţie făcând secţiunea pe care am jurizat-o, în care Aurora s-a impus fără drept de apel - ceea ce, până la urmă, e tot o performanţă. La urma urmei, filmul lui Puiu e orice, numai generator de consens nu.
Graţie secţiunilor paralele, am recuperat filmele pierdute la Cannes: Copie conforme, curat OZN, un soi de In the Mood for Love al lui Kiarostami, cu o Juliette Binoche fenomenală; aşa-zisul film cu călugări masacraţi, Des hommes et de dieux al lui Xavier Beauvois, intens şi reţinut, minus finalul parazitat de ideologie; şi magnificul Le quattro volte, film fără dialoguri în care nu m-am hotărât cui i-aş fi dat premiul de interpretare: iedului sau copacului.
Facilităţi: Tot ce-ţi poţi imagina (berea cehească inclusă), mai puţin o viaţă de noapte palpitantă. Singurul club din oraş, Aeroport, cu bubuiala lui tehno uniformă, nu se cerea frecventat decât dacă ai fi aterizat acolo direct de pe o insulă pustie.
Peisaj: Cochet, ca la Băile Herculane pe vremuri, chit că în construcţie. Deşi locul e luat în stăpânire de tineri, Karlovy Vary, cu apele lui termale cu tot, e leagănul vârstei a treia şi al familiştilor.
Glamour: Jude Law, care a primit un Glob de Cristal pentru întreaga activitate. Tipul a venit şi nu mai voia să plece. S-a ameţit, spre deliciul invitaţilor, şi a executat un karaoke antologic, dar a doua zi era ca nou.
Festival del film Locarno, 2010
Organizare: Foarte bună, elveţiană să-i zic. Totul merge ceas, de la autobuzele care te duc din Ascona (unde sunt cazaţi mare parte din invitaţi) în Locarno, la super-proiecţiile din Piazza Grande. Nici acum n-am înţeles însă de ce simbolul festivalului e un leopard, dar nu contează. Animalul îşi face bine treaba, atât în poster, cât şi în elegantul trailer.
Selecţie: Nu foarte convingătoare, deşi festivalul a fost încredinţat fostului delegat de la Quinzaine des realisateurs, Olivier Pere, iar filmul românesc a fost prezent cu două titluri în competiţia mare: Periferic de Bogdan Apetri şi Morgen de Marian Crişan. Dacă mă întrebaţi pe mine, cel de-al doilea merită un premiu. Cât am stat, nu m-a lovit nimic în plex, deşi selecţionerii n-au făcut rabat de la filme-şoc. François Sagat, vedetă sculpturală de filme porno gay, a avut două filme în competiţie, iar surpriza e că în Homme au bain al lui Christophe Honore, individul chiar joacă - şi nu neapărat cu arma care i-a solidificat reputaţia. În Piazza Grande, un film complet ţăcănit, Rubber, regizat de fostul Mr. Oizo, în care un cauciuc telepat taie deşertul în lung şi în lat şi omoară tot ce-i iese în cale. Aproape că era să facă o victimă şi în public: în timp ce se ambala, pregătindu-se să explodeze un iepure pe ecran, scaunul unui spectator a cedat zgomotos. În schimb, integrala Ernst Lubitsch a fost un regal...
Facilităţi: Un cort cu pulverizatoare de apă şi espresso moca pentru invitaţi, plus serate cu DJ, caipirinha şi Moet & Chandon pe malul lacului Maggiore.
Peisaj: Lacul Maggiore bate pitorescul formatat al locului, iar băile în el sunt mai "refreşizante" decât o bere decavantă de 6 euro la terase.
Glamour: Chiara Mastroianni, Melvil Poupaud (membru în juriu, dar şi activ petrecăreţ nocturn, titlu pe care şi l-a disputat cu Porumboiu) şi cam atât. John C. Reilly nu se pune, deşi a primit un Leopard pentru întreaga activitate.