Poveştile au început cu o întrebare simplă: "Se implică statul suficient de mult în sponsorizarea festivalului?", pentru că, după cum bine ştim cu toţii, Ministerul Culturii nu pare foarte interesat în a sprijini festivalurile ţării, mai ales acele festivaluri care par să se descurce cu parteneriate în alte ţări. "Am primit 1,5 milioane de lei, la fel ca şi anul trecut, deşi noi cerem de mulţi ani sponsorizare preferenţială. Suntem, totuşi, cel mai mare festival de cultură din România, am trecut de mult bariera teatrului", zice Chiriac. Şi când auzi care e bugetul total, adică aproximativ 6 milioane de euro, te întrebi de ce Dumnezeu nu se implica Ministerul Culturii mai mult.
Constantin Chiriac despre Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.
"Avem 4.000 de nopţi de cazare în cadrul festivalului, în condiţiile în care şi turiştii trebuie să stea undeva. Ne sucim şi ne învârtim şi încercăm să lăsam locuri libere şi pentru cei care vin din alte părţi să vadă spectacolele. Noi mai cazam şi în împrejurimi, acum, de exemplu, am cazat 40 de oameni la Ocna Sibiului, că nu am mai avut loc pentru ei în oraş."
"Aducem companii de calitate pentru teatrul de stradă, care costă foarte mult. Dar am gândit asta, vreau să cresc şi calitatea publicului de stradă, nu doar pe cel din sălile de spectacole. Şi am reuşit, spectacolele astea sunt acum la fel de căutate ca şi cele din săli."
"Anul trecut, în 2010, am avut un procent de ocupare de 101,34% la spectacolele din săli. Sigur, nu au fost sălile pline la toate spectacolele, dar au fost mai bine de jumătate dintre ele la care a trebuit să suplimentăm cu scaune pe margine. Oamenii voiau să vină, cum puteam eu să le refuz această plăcere?"
"Spectatorii noştri sunt zei pentru noi. Ei vorbesc şi dacă avem grijă de ei, şi dacă nu avem grijă. Noi cu ei creştem, de aceea trebuie să le oferim totul pentru o experienţă completă. Asta înseamnă bani daţi înapoi celor care nu pot să ajungă la spectacole, suplimentare de locuri, apă la ieşirea de la spectacolele mai lungi, fără pauză" (asta s-a întâmplat chiar aseară, după spectacolul Opinia publică, ce a durat două ore fără pauză).
"Când vezi cifrele şi acolo scrie ca 78% din spectatori sunt până în 30 de ani, îţi dai seama că în ţara asta mai există speranţă şi asta mă face să vreau mai mult, să fac mai mult."
"Am spectacole antamate pentru 2013, 2014, chiar şi pentru 2015. Calitatea se rezervă din timp, pentru că astfel ştiu cum să gândesc structura fiecărui an de festival."
"Eu aleg toate spectacolele. Cum reuşesc să le vizionez? Pe unele le văd mergând în vizită în alte ţări, la festivaluri asemănătoare. Pe altele le iau de la bursa de spectacole din Montreal, acolo unde există standuri construite pe secţiuni: vrei jazz? - ai de ales între 100 de standuri; flamenco? - 50, şi aşa mai departe. E pe căprării. Mă aşez la un stand şi îmi propun să vizionez 40 de spectacole. Fiecare are 10 minute de prezentare şi nu am nevoie de mai mult ca să ştiu că un spectacol e bun sau nu."
"Nimic nu e lăsat la voia întâmplării: când vreau să iau un spectacol, caut tot ce se poate despre compania respectivă: pe unde a mai jucat, care e istoricul şi unde pot găsi soluţii de finanţare."
Constantin Chiriac despre Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu
"Când am preluat teatrul, în '99, erau 40 de reprezentaţii într-un an. Acum avem 79 de spectacole în repertoriu şi jucăm cam 45 de spectacole/lună."
"Mi-am dat seama că nu e bine să ţin teatrul închis pe perioada verii, aşa că am făcut programări la concedii, în aşa fel încât să avem tot timpul spectacole, să oferim o alternativa celor care vizitează Sibiu în vară. Momentan suntem singurul teatru din ţară care are program non-stop."
"Am obligat studenţii de la actorie să joace în spectacole şi i-am trimis în cluburi şi pub-uri. Pe studenţii de la management cultural i-am pus să fie producători la acele spectacole. Să înveţe şi să-şi pună o valoare. Le-am dat şi banii de pe vânzarea biletelor, ca să-i motivez."
"Am participat la 24 de turnee internaţionale în 2010, lumea trebuie să ştie ce facem noi la Sibiu."
"Teatrul pe care îl gândesc în Sibiu şi pe care o să-l facem este, clar, o soluţie pentru a da independenţă acestui oraş şi acestei regiuni. În momentul de faţă nu avem resurse pentru a ţine în România un congres internaţional (de teatru), toată lumea merge la Viena."
"Viitorul teatru va avea 3 săli cu o capacitate totală de 3.000 de locuri. Sălile de repetiţii vor fi identice cu sălile în care se joacă spectacolele, vor avea acelaşi sistem de sunet, de iluminat, aceeaşi acustică. Vrem să putem, logistic, să găzduim orice fel de congres, să umplem oraşul şi în perioada dificilă pentru turism, adică octombrie-martie."
Constantin Chiriac despre Faust şi Kabuki - teatrul de dans-dramă din Japonia
"M-am chinuit să aduc 7 ani Kabuki la festival, dar trebuia să le garantez un onorariu de 600.000 de mii de euro / spectacol şi cel puţin încă trei alte spectacole în ţară sau în zonă. Păi cine avea 2,4 milioane de euro pentru ei?
În 2007 a venit directorul lor la Faust, în Sibiu, la hala Simerom. După spectacol, a cerut să mai stea puţin în hală, să o studieze. Au ciocănit pereţii, structura, au măsurat distanţe şi apoi au venit la mine să mă întrebe dacă pot să vină la festival în 2008 şi să joace în sala aia. Le-am zis că da şi după câteva luni directorul de la Simerom a venit la mine să îmi spună că trebuie să demoleze hala, urma să vândă locul. Am reuşit cumva să trag de timp, Kabuki s-a ţinut, până la urmă în hala veche, după care cei de la Simerom au dărâmat-o şi au construit alta, puţin mai mică. Dar aşa, am reuşit să salvez şi Faust, că fără hală nu mai aveam unde să jucăm."
Constantin Chiriac despre şansă Timişoarei de a fi Capitală Culturală Europeană în 2020.
"Ar trebui să facem o discuţie separată despre asta. Uite acolo (şi ne arată un teanc de dosare), sunt documentele Poloniei pentru candidatură. E greu, pentru că în ţara asta nu se mai implică nimeni în a crea oportunităţi culturale şi festivaluri de anvergură care să poată să atragă turişti din toată lumea. Nu e imposibil şi se poate, eu cred asta cu tărie, iar eu trag tare în direcţia asta. Dacă există oameni care ar vrea sprijinul meu, eu îl voi acorda, pentru că noi trebuie să gândim ca o comunitate."
După fix o oră de poveşti, telefonul de pe biroul directorial a început să sune. Am părăsit biroul lui Constantin Chiriac cu regretul că am avut doar 60 de minute de aflat minuni de la acest om care e o forţă adevărată. Acum am convingerea că lucrurile se pot schimba în ţara asta, cu oameni care ştiu, pot şi vor să se implice în schimbare şi mă bucur foarte tare că am avut privilegiul ca acest om să îmi răspundă la întrebări privindu-mă în ochi.