Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portretul luptătorului la tinereţe

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cronică - Portretul luptătorului la tinereţe


decembrie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Pentru mine, Portretul luptătorului la tinereţe este primul film românesc din ultimii zece ani care tratează corect, în spirit comercial, drama. E un film pe care l-aş recomanda oricui. Are tensiune, are dramatism, are violenţă, multă violenţă, prezentată adecvat, e un thriller care în niciun caz nu înghite de pomană banii daţi pe bilet. Din punct de vedere cinematografic, ca dramă, Portretul... este echivalentul Filantropicii (comedia realizată de Nae Caranfil). Ambele lucrează onest cu posibilităţile cinematografiei, ambele au mai mult plusuri decît minusuri, ambele au un potenţial ridicat de a fi pe placul spectatorilor.
 
Singurul lucru pe care l-aş reproşa filmului e legat de absenţa de pe ecran a vreunui semn de întrebare serios la adresa personajului portretizat în film - Ion Gavrilă Ogoranu. Motto-ul filmului - un citat din Rilke conform căruia orice înger este înspăimîntător - naşte un orizont de aşteptare echilibrat în ceea ce priveşte expunerea din proiect. Un veritabil portret al unei persoane - Ogoranu, în acest caz - ar fi trebuit să evidenţieze ideea lui Rilke. Dacă urmăreşti viaţa unei persoane de la un cap la celălalt (viaţa matură), cu siguranţă găseşti lucruri îndoielnice între faptele sale. Problema nu e că Ogoranu a ucis în timpul Rezistenţei din Munţii Făgăraş (era normal din moment ce s-a opus comunismului cu toată fiinţa sa), ori că în tinereţe era un simpatizant al mişcării legionare, problema e că pe ecran nu vedem pentru ce luptă tinerii conduşi de Ogoranu. Luptă împotriva comunismului, e clar, dar ce vor în locul său nu e clar. Ori ceea ce e limpede după Revoluţia din 1989, e că Ogoranu a crezut fără încetare în aceleaşi principii naţional-creştine pe care le apăra partidul interbelic Totul pentru ţară (expresia politică a Mişcării Legionare). El a făcut parte din conducerea Partidului Pentru Patrie, partid format din vechi cadre legionare, partid care împărtăşeşte valorile mişcării interbelice de extremă-dreapta. Ori în cazul acesta, între comunism şi fascism ce e de preferat?
 
Filmul aici e discutabil, în faptul că operează dihotomic extrem în discursul său: cadrele comuniste (activişti şi securişti) nu sînt doar Răul întruchipat, sînt şi agramaţi şi revoltător de slinoşi în exprimare. Cel mai prezent activist foloseşte necontenit cuvinte cu dublu sens (sculă, organ), precum în bancurile de mîna a doua cu poliţişti, ceea ce supralicitează imaginea pe care o poartă regimul comunist pe ecran. Faţă în faţă cu brutalităţile regimului şi cu desfrînarea verbală a capilor comunişti, luptătorii devin preferabili cu vîrf şi îndesat, iar faptul că şi ei ucid şi provoacă suferinţă în jur scapă uşor din vedere. Într-o polarizare de genul acesta, cu cît una dintre laturi e mai puternic împinsă în sfera răului, cu atît cealaltă e mai uşor de acceptat ca reprezentată a binelui, oricît de discutabile moral ar fi faptele şi credinţele sale.
 
Pe de altă parte, filmul nu oferă ceea ce promite în titlu: un portret. Personajele n-au contur, nu vedem un portret veritabil în ce-l priveşte pe Ion Gavrilă Ogoranu. Şi nu vedem nici măcar un portret veritabil de grup în măsura în care nu ştim ce vrea cu adevărat acest grup. E o urmărire continuă a luptătorilor de către stat, prezentată sub formă de jurnal, de cronică a mişcărilor de pe un front absurd. Căci acţiunile tinerilor în munţi erau  absurde - cel puţin cele ale luptătorilor de pe ecran: nu aveau un ţel precis, iar ideea de libertate era discutabilă atîta timp cît viaţa lor însemna o continuă ascundere de autorităţi. Ori pentru nişte tineri intelectuali, idealişti, problema libertăţii trebuie să fi fost însemnată, dacă nu de-a dreptul chinuitoare. Tocmai absurdul acestei situaţii nu e cu adevărat vizibil pe ecran.

De asemenea, parantezele lirice în care tinerii se filmează reciproc sînt puţin credibile în context, iar autorul apelează des la acest artificiu. Dar în acelaşi spirit comercial, povestea merge şi aşa. Vedem latura jucăuşă a tinerilor, iar în acele secvenţe putem simţi o umbră de libertate autentică (chiar dacă una introdusă de autor, pentru a creşte efectul dramatic). Şi cadrele filmului sînt deosebit de frumoase, după vizionare îmi doream să ajung cît mai repede la munte. Aşadar, nu consider că problemele semnalate mai sus formează un neajuns care ar putea sugruma proiectul lui Constantin Popescu. Pînă la urmă latura poliţienească a peliculei e construită bine, filmul are un potenţial comercial ridicat şi necontenit îşi poartă imaginile fără emfază.




 Toate articolele despre Portretul luptătorului la tinereţe


3 comentarii

  • Draga Lucian,
    Sebastian M. Ceolca, 18.12.2010, 16:18

    "Portretul luptatorului la tinerete" nu surprinde viata lui Ogoranu decat in faza incipienta asa-zisei apartenente a sa la miscarea legionara - asa cum, ca anumiti comentatori, te-ai dezis aproape in totalitate unei analize strict filmologice, favorizand voluntar, una sociala. Asta-i "portretul" lui Ogoranu, adaptat cinematografic de Constantin Popescu, in acea perioada incerta a deciziilor si ideologiilor personale, in detrimentul alegerilor ce va avea sa le contureze personalitatea si viitorul (desigur, discutabil!) - iarasi, analize socio-existentialiste ce nu-si au rostul intr-o cronica observationala a unui critic de cinema.

    • RE: Draga Lucian,
      Lucian Maier [membru], 27.12.2010, 01:17

      Eu cred ca analiza socială e importantă atunci cînd vorbim despre un film care prezintă situaţii sociale care au fost cîndva realitate. Sigur, te poţi rezuma la o analiza a modului în care autorul aşază aparatul de filmat încît vedem chipul gînditor al personajului care vorbeşte de mămăruţe şi putem realiza că discuţia aia nu e de acolo... sau putem discuta despre cum baieţii omoară în pădure 'cîrtiţele' şi despre cum Rudan e împins în apă, ca moartea lui să fie mai 'ca în filme'.

      Dar am hotărît ca aceste aspecte sînt mai puţin importante decît felul în care e tratată istoria în film.
      Maniheismul vizibil în abordarea istoriei, lipsa portretului - pe care dumneavoastră o numiţi accent pus pe o anumită parte a vieţii lui Ogoranu, cînd nu era încă adept - pentru mine sînt laturi care arată că filmul acesta nu era necesar. Dacă filmul acesta e privit în relaţie cu importanţa evenimentelor pe care le portretizează, mi-e teamă că e destul de slab. Nu fiindcă eu ştiu că realitatea aceea a fost într-un anume fel, ci fiindcă realitatea de pe ecran e discutabilă atunci cînd autorul judecă personajele înainte de a le pune în poveste (maniheismul pomenit, de exemplu).

      Totusi, 'Portretul' poate fi placut, măcar în parte. şi mie mi-au placut anumite secvente - precum cea din pădure, în afara finalului ei, final 'de film cu gangsteri' -, însă cred că sînt mai multe semne de întrebare în privinţa filmului decît clipe de bucurie cinematografică.

  • Nu mi-a placut acesta cronica...
    Rigoletto, 10.01.2011, 00:46

    De multe ori asa zisele cronici de film sunt scrise astfel incat sa lase imresia ca criticul e foarte documentat asupra subiectului si comenteaza realizarea cinematografica in discutie.
    Nu e cazul aici, d-le Maier.
    Oamenii aceia s-au ascuns in munti, cu arma in mana, inainte de toate, ca sa scape de exterminarea prin re-educare (fiind studenti, aveau toate sansele sa faca parte din "Fenomenul Pitesti").
    De unde si aspectul static al filmului in care cel mai dureros leitmotiv este foamea.
    Intrebarile pe care vi le puneti, ati fi putut sa le aveti cand v-ati fi documentat asupra faptelor reale. Totul a fost o vanatoare de oameni, o haituiala, nu o guerilla islamista sau castrista.
    Cea mai mare realizare a acestor oameni a fost, oricat de banal ar parea, faptul ca au existat si ca refugiul lor in munti a aratat oamenilor ca mai exista demnitate, in conditiile unei exterminari fara precedent a intregii, repet, a intregii elite a Romaniei.
    E un film mai bun decat credeti.

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Lucian Maier


Alte articole

 Gânduri pe marginea unui anumit tip de film - Portretul luptătorului la tinereţe, Marian Rădulescu
 10 ani cu filmul românesc. Episodul 10 - Anul 2010, Iulia Blaga
 Gânduri pe marginea unui anumit tip de film - Portretul luptătorului la tinereţe, Marian Rădulescu
 Singurel printre copaci... Bing-bang! - Portretul luptătorului la tinereţe, Andrei Bangu
 Calea maximei rezistenţe - Portretul luptătorului la tinereţe , Ileana Bîrsan
 Toate articolele despre Portretul luptătorului la tinereţe


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer