Nu mai plînge, Baby
Spectacol de arta contemporană
Fragmente de Peca Ştefan
Un spectacol despre iubirea care se transformă în obsesie şi devine mai primejdioasă decât ura.
Primele spectacole: 20 decembrie 2010, ora 20 şi 21 decembrie 2010, ora 22, Teatrul Luni de la Green Hours.
Regia artistică: Carmen Lidia Vidu
Cu: Marius Manole şi Florentina Ţilea
Foto: Dani Ioniţă
Spectacol realizat pentru Teatrul Luni de la Green Hours, în cadrul proiectului "Avangarda! Experiment!"
Nu mai plînge, Baby este un spectacol multimedia (structurat pe două planuri-cel al video-proiecţiei şi cel scenic), un spectacol de artă contemporană, pe texte de Peca Ştefan, un spectacol în care se vorbeşte despre gelozie, despre un cuplu care se iubeşte şi se distruge.
Obsesia te transformă într-o persoană foarte tristă şi colerică. Unii fac implozie. Nu te poţi exterioriza întotdeauna; la nivel subconştient începe uneori un proces de autodistrugere; iei deciziile cele mai proaste, te înconjori de oameni nepotriviţi şi narcisişti, te angajezi în situaţii care nu-ţi fac plăcere, te umileşti, te autovictimizezi, nu te mai poţi opri din plâns cu săptămânile; îţi repeţi în cap scene, cuvinte, posibile scene, de milioane de ori, când te trezeşti dimineaţa, la cafea, în duş, în bucătărie, la film, în pub, când visezi, când faci piaţa sau când flirtezi cu altcineva... (Carmen Lidia Vidu)
Fragmente din text:
În fiecare dimineaţă mă trezesc şi simt o greaţă profundă. Nu mai am nici un motiv pentru care să aştept o nouă zi. Nu ştiu dacă vouă vi s-a mai întâmplat lucrul ăsta. Să n-ai nici un motiv să te ridici din pat...
Ţi s-a întâmplat vreodată să te îndrăgosteşti? Adică să ajungi să nu mai vezi, să nu mai ştii nimic în afară de ceea ce face şi îţi spune el, de ceea ce eşti atunci cand te ţine în braţe...
Te iubeam şi simţeam cum te pierd în fiecare zi... (Peca Ştefan)