Proasta creştere (La mala educacion, ultimul film al lui Almodovar, care a deschis Festivalul de la Cannes anul acesta) vine poate ca o dezamăgire pentru mulţi... Declarat a fi "cel mai personal film" al autorului celebrelor Hable con ella sau Todo sobre mi madre, La Mala educacion pare - prin comparaţie - mult mai puţin închegat decît acestea; şi, în orice caz, mult mai puţin emoţionant (aproape deloc). O aglomerare de poveşti (pedofilie, homosexualitate, etc) se îmbucă una într-alta - pe principiul păpuşilor ruseşti - şi trebuie rămas pînă la sfîrşit pentru a înţelege, totuşi, ce şi cum. Lucrul cel mai bun este tripla interpretare (inclusiv în chip de transsexual!) a lui Gael Garcia Bernal, tînărul actor mexican care urcă, urcă, urcă (şi poate că a şi ajuns); cel mai puţin bun, absenţa femeilor (almodivele) care au populat, cu aplombul lor flamboaiant, filmografia cineastului spaniol. În rest, aşa cum se aşteaptă oricine de la un film semnat "Almodovar", este un regal pentru ochi şi urechi, de la muzica obsedantă la imaginea, decorurile şi caligrafia vizuală a fiecărei scene.
Italiencele, debutul tînărului Napoleon Helmis, a avut parte de o foarte promiţătoare presă orală înaintea premierei. Se vorbea despre prospeţimea subiectului, despre "oltenismele" simpatice şi despre jocul celor două actriţe (Mara Nicolescu - Jeni, Ana Ularu - Lenuţa). Din păcate, din toată vorbăraia nu rămîn în picioare decît - într-adevăr - interpretările celor două, cărora li se adaugă rolurile foarte bune ale lui Vlad Zamfirescu, Emil Hoştină şi ale mai tuturor. E o încropeală ratată şi o poticneală reuşită. "Au plecat în Spania şi s-au întors din Italia", spune promo-ul; de fapt, filmul însuşi a plecat, nu se ştie unde, dar nu s-a mai întors... De nicăieri.