S-a cântat foarte mult live în 2010 în România. În toate genurile muzicale. Partea leului au deţinut-o marile trupe şi marile nume ale anilor '70-'90, aduse - la "maturitate" (sau la sfârşit de carieră) -să le cânte românilor.
Unii au venit pentru prima dată în ţara noastră, alţii mai fuseseră... Oricum, dat fiind că zilele acestea este linişte, iar pe cei despre care voi scrie mai jos îi auzim acum doar la radio, putem să ne amintim. Printre cei care au putut fi ascultaţi live în 2010 s-au aflat AC/DC, Metallica, Elton John, Guns'n'Roses, Ozzy Osbourne, Chris Rea, Eric Clapton, Eros Ramazzotti sau The Cranberries, iar publicul show-urilor lor a variat între mii şi zeci de mii de spectatori.
Omul-orchestră Bobby McFerrin a fost protagonistul unui spectacol memorabil la Sala Palatului, surpriza serii fiind cele câteva piese cântate alături de acordeonistul Ionică Minune şi de ţambalistul Cristinel Turturică. Albumul Chinese Democracy al trupei Guns'n'Roses a fost pretextul concertului lor de la Bucureşti, excelând prin punerea în scenă spectaculoasă, făcând să se audă şi piese cunoscute ale trupei precum Live and Let Die, You Could Be Mine, Knockin' on Heaven's Door.
O lecţie de rafinament ne-a oferit Chris Rea, care, împreună cu trupa sa, a adus pe scenă piese celebre precum Where The Blues Comes From, Josephine, Looking For The Summer, Julia sau The Road To Hell, concertul fiind inclus în turneul european de promovare a celui mai recent album al artistului Still So Far To Go - The Best Of Chris Rea.
Vara şi muzica pe stadioane
Sezonul de vară a fost dominat de concertul lui Elton John, la care au participat 12.000 de spectatori în Piaţa Constituţiei, muzicianul cântând, ca de obicei, şi la pian şi oferind publicului atât melodii noi, cât şi hituri generatoare de amintiri şi nostalgie, precum Candle in the Wind, Sacrifice, The Way You Look Tonight, Don't Let the Sun Go Down on Me sau Your Song.
Doar cu o zi înainte, Eric Clapton şi Steve Winwood au fost cei care au oferit publicului din Bucureşti o magnifică seară de blues autentic, pe Stadionul "Iolanda Balaş-Soter". Există o strălucire Clapton, care ne-a frapat şi la acest concert. În anii '70, eleganţa lui a oferit un mod de expresie a deziluziei. Acum, el este istorie vie. În faţa scenei se adunaseră să deguste "romantismul şi frumuseţea muzicii de altădată" atât cei din generaţia de 50-60 de ani, cât şi tineri preocupaţi să descopere şi calitatea în muzică. Am ascultat două legende vii ale chitarei, ne-am întors în perioada de glorie a bluesului, într-un concert ce a trecut şi prin country sau rock, o seară ce a decurs aproape cu sobrietatea unui concert simfonic, fără nimic care să perturbe motivul pentru care ne aflam acolo, muzica.