Ce are aşa de special Blestemul ariciului? Are ţigani, mi-a spus un amic ce locuieşte la New York. Da, dar străinii au mai văzut filme cu ţigani, nu mai cad pe spate la orice film cu ţigani. Mie mi-a plăcut filmul pentru că eroii erau deosebit de simpatici, simpatici pînă şi în felul în care jucau de multe ori în faţa camerei. Căci filmul e o dată un film despre ţiganii băieşi dintr-un sat sibian (un cătun ,de fapt, apărut acum 250 de ani) care pe vremea lui Ceauşescu lucrau la CAP, dar care acum vînd mături şi coşuri, dar există şi un nivel secund, unde aceşti 5-6 oameni se joacă pe ei înşişi. Cu excepţia unei nunţi, filmul merge pe structura unui road-movie. Băieşii merg pe orice vreme pînă la 30 km pe zi ca să încerce să-şi vîndă marfa şi se tocmesc pentru fiecare 10.000 de lei. Pe drum, povestesc tot ce le trece prin cap - îl amintesc des pe Iisus sau îşi povestesc de-ale lor. Jenică îşi jeleşte băiatul de 18 ani mort în urmă cu trei ani pentru că a mîncat un măr, apoi îşi aminteşte de soţul bolnav care stă acasă şi îşi plînge de milă, căci ea ţine casa.
Tînăra Leana are altă traumă - măgarul Mura pe care i l-a omorît o vecină, dacă l-ar mai fi avut, ar fi putut circula mai departe şi nu căra ea singură totul în spate. Miciu îşi spune că e un "bărbat de elită" pentru că are mustaţă. Problema lui e religia ortodoxă. N-a vrut să treacă la "Martorii lui Iehova" nici după ce i s-a promis, zice el, un Range Rover.
Aceste subiecte, la care personajele intervin cînd vor (nu a existat o regie a filmărilor) creează prin repetiţie ritmul filmului. Dacă în On the Road (alt film al lui Dumitru Budrala) singura data cînd îţi spuneai că eşti în secolul XX era momentul cînd oierii traversau o şină de cale ferată, aici sunt un tir şi o maşină care trec pe stradă. Numai atunci îţi spui că oamenii ăştia care schimbă măturoaie pe mazăre şi faină trăiesc în secolul XXI.
Chestia e că azi-dimineaţă a venit o ţigancă la poartă cu mături. "Sunt prietena cu măturoaie a lu' maică-ta", mi-a spus, iar eu n-am prea avut încredere şi am evitat să vorbesc cu ea prea mult, că ce ştii, maică-mea e naivă şi ei vin pe urmă şi fură. După ce am văzut filmul de astă-seară, cu pledoaria lui elegantă la toleranţă interetnică, fără să-ţi bage degetele în ochi, doar arătîndu-ţi că oamenii ăştia o duc greu şi că sunt întîmpinaţi de multe ori cu înjurături şi sape ameninţătoare, mă simt cam prost cu mine. O să treacă.
Mîine seară se anunţă premiile. E momentul cel mai greu şi pentru echipa festivalului - nişte oameni drăguţi şi prea modeşti pentru hărnicia lor, care muncesc pe gratis şi care, ca nişte ardeleni ce sunt, nu se bat cu pumnii în piept ca să ştie o ţară întreagă ce tari sunt. Poate de aceea interesul românilor pentru festival pare mai mic decît cel al străinilor. Noroc că Sibiul va fi Capitală Culturală Europeană în cîţiva ani, deci festivalul nu va dispărea - să sperăm. Mîine seară vin cu premiile.
******
Premiile:
Competiţia studenţească: menţiune - Earth In Your Hand de Eva Stoltz (Germania-România)
Premiu ex-aequo dat de TVR - Living With Gods de Reni Jasinski Wright (Taiwan) şi Sweet Life And All That Goes With It de Anne Schiltz (Anglia).
Competiţia Europei centrale şi de Est: menţiuni - Landscape de Serghei Loznitsa (Rusia) şi Life in Fresh Air de Danko Volaric (Croaţia).
Premiul oferit de Primăria Sibiu - My Lost Russia de Iossif Pasternak (Franţa).
Premiul oferit de Fundaţia Deventer-Roemenia şi Filmhuis DeKeiser din Deventer, Olanda - Pretty Dyana de Boris Mitic (Serbia).
Competiţia românească: menţiune - Adam şi Eva de Dite Dinesz.
Premiul oferit de Ministerul Culturii şi Cultelor - Mămăliga te aşteaptă de Laurenţiu Calciu.
Competiţia internaţională: menţiuni - Ambassadors de Jouko Aaltonen (Finlanda) şi Heaven in a Garden de Stephane Breton (Franţa).
Premiul Special al Juriului acordat de Formula AS - The Last Peasants de Angus Macqueen (Marea Britanie).
Premiul pentru cel mai bun documentar - Masters and Slaves de Bernard Debord (Franţa).
Premiul pentru cel mai bun film, oferit de Centrul Naţional al Cinematografiei - Dhobigat de Giorgio Garini (Elveţia- Italia).
Reprezentantul Ministerului Culturii, Secretarul de Stat Ioan Opriş, a anunţat ca ministrul Culturii are de gînd să-i ofere lui Dumitru Budrala, directorul ASTRA Film Fest, un premiu special.