Arta trebuie să se vândă - Festivalul de film Bucureşti, 2011

La un an de la lansarea sa internaţională nu mai reprezintă o noutate teoriile privind neautenticitatea documentarului Exit Through The Gift Shop. Dar asta nu înseamnă nimic pentru nimeni. Mi-e dificil să cred că foarte mulţi dintre spectatorii necunoscători de la prima proiecţie a filmului de vineri, de la cinema Studio, la final au continuat să creadă în toate ipostazele ce i-au făcut să râdă sau să aplaude. Filmul, nominalizat la Oscar, de altfel greşeşte voluntar şi o face cu un motiv foarte bun, ba chiar cu mai multe motive. Întâi pentru că îi foloseşte subiectului, apoi pentru ca inovaţia introdusă să nu treacă neobservată. Cuvintele multe ajută la vânzare, iar cele mai multe curg în jurul conspiraţiilor. Aşa că de ce nu le-ai crea singur?

Bansky, regizorul filmului şi unul dintre artiştii vandalişti din film, este cu siguranţă un om inteligent, care printr-un aparent documentar inofensiv şi amuzant despre pasiunile de filmare ale unui descurcăreţ mic afacerist din oraşul stelelor reuşeşte să vină cu multe idei despre ce înseamnă artă şi despre cum poate fi stabilită valoarea ei.

Micul afacerist este Thierry Guetta, un familist care ne spune că timp de ani de zile a filmat fiecare clipă din viaţa sa, inclusiv detaliatele sale aventuri în lumea underground a artiştilor ilegali ce colorează pereţi, stâlpi, pământ, orice găsesc. E o lume interesantă, care rareori se lasă văzută la faţă, mai ales datorită problemelor legale pe care arta lor o implică. Thierry îi face pe câţiva să îşi arate faţa, în timp ce alţii aleg să rămână misterioşi, unul din considerente comerciale.

Imaginile filmate de el sunt savuroase (cineva mai devreme sau mai târziu trebuie să facă vreo boacănă), periculoase (pentru că artiştii ajung pe acoperişuri nesigure sau pentru că vreo maşină de poliţie se întâmplă să treacă pe la locul faptei), întotdeauna interesante, indiferent dacă sunt reale sau regizate.

Prin montarea lor lui Thierry Guetta îi iese un film de nevăzut, spune Bansky. În mâinile lui Bansky, lângă interviurile foarte bine scrise ale scenaristului, din păcate necreditat, iese ceva foarte amuzant, dar şi provocator, în stil şi în mesaj. Exit Through the Gift Shop nu inventează un nou gen, dar continuă să arate capacităţile sale. (Tot de pe aici a plecat şi Borat, tot pe aici a încercat să ajungă şi I'm Still Here cu Joaquin Phoenix.) E un gen foarte folositor regizorilor cu fonduri minime, ce va continua să atragă în perioada următoare din ce în ce mai mulţi curioşi. E şi un gen care ridică dezbateri de ce mai înseamnă să fii actor zilele astea.

Filmul are foarte mari şanse să ia cel puţin premiul publicului.

Noomi Rapace, în altă ipostază

Noomi Rapace se poate să fie cea mai populară actriţă nehollywoodiană a momentului, datorită rolului ei din seria Millennium, care cu bune şi cu rele a reuşit să dărâme destule bariere lingvistice. În Beyond, un film făcut în ţara sa de origine, înainte de a-şi începe valorificarea popularităţii la Hollywood, ea este total diferită de cum am cunoscut-o. Lipsită de machiaj, fericită (cel puţin la început), nesigură (imediat după început), ea interpretează o femeie total opusă lui Lisbeth. Şi este extraordinară. Dacă s-ar da un premiu de interpretare la acest festival, ea l-ar merita.

Filmul, despre o femeie care se reîntâlneşte cu mama sa în ultimele zile ale acesteia, pentru a retrăi groaznica viaţă din copilărie, este o dramă puternică şi emoţionantă despre efectele îndelungate ale rănilor căpătate în acea perioadă, foarte bine jucată, niciodată melodramatică şi care va lăsa un sentiment de sprijin pentru cei în situaţii similare. Să sperăm că prezenţa lui Noomi Rapace pe afiş va ajuta la o distribuţie mai largă a filmului.

Ambele filme fac parte din competiţia festivalului de film Bucureşti.