aprilie 2011
După doi ani petrecuţi într-un sanatoriu din oraşul său, Abel, un copil dintr-o familie mexicană din care lipseşte tatăl, este readus acasă de către mama sa, care îl preferă aproape de ea decât într-un spital dintr-un oraş îndepărtat, unde ar trebui să fie transferat. Aici, după câteva zile în care nu rosteşte niciun cuvânt, acesta începe să preia rolul tatălui plecat, transformare pe care familia o acceptă.

Abel este un film reuşit în altă limbă decât engleza, ceea ce, după cum am mai spus, face ca posibilităţile oficiale de descoperire pentru alţii să fie minime. Poate pe HBO, poate pe TVR sau poate duminică la festival, când va rula în reluare. Dar nu este asta o dramă, fiindcă filmul nu este întocmai ceea ce lipseşte cinematografelor din România. Avem filme cel puţin la fel de reuşite de pe plan mioritic, precum Periferic, debutul convingător al lui Bogdan George Apetri, care nu adună prea mulţi spectatori în puţinele săli în care este distribuit.

Filmul, debutul regizoral al lui Diega Luna (Y tu mama tambien - Gael Garcia Bernal, partenerul său din filmul lui Alfonso Cuaron este unul din producătorii executivi ai lui Abel), este însă perfect de descoperit într-un festival. Este deseori amuzant, deşi tema aleasă este destul de serioasă, nepretenţios şi cald. Nu va strica cele 90 de minute ale niciunui spectator care i le acordă.

Abel şi Four Lions, o parodie despre un grup terorist, sunt ultimele două filme prezentate din competiţia ediţiei 2011 a festivalului de film Bucureşti. Azi se anunţă câştigătorii.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus