De ce trag clopotele, Mitică? - Festivalul de film Bucureşti, 2011

Au trebuit să treacă 10 ani de la Reconstituirea, numit cel mai bun film românesc într-un top al criticilor români, pentru ca Lucian Pintilie să mai poată face un alt film în România. Destinul lui De ce trag clopotele, Mitică? nu a fost însă foarte diferit de cel al Reconstituirii. Realizat în 1981, filmul a ajuns la public un deceniu mai târziu, după ce regimul comunist a ales să îl ţină în "detenţie" din motive neclare.
 
Recent restaurant (problemele de imagine sunt rezolvate), acesta a fost prezentat într-o proiecţie extraordinară în ultima zi a festivalului de film Bucureşti, în prezenţa Marianei Mihuţ (care în gala ce a urmat a primit un premiu de excelenţă) şi a lui Victor Rebengiuc, doi din actorii din distribuţia impresionantă a filmului, din care mai fac parte şi Gheorghe Dinică, Mircea Diaconu, Tora Vasilescu, Ştefan Bănică, Petre Gheorghiu şi Ştefan Iordache.
 
Filmul se simte mai actual ca niciodată, asta pentru că nimeni nu a mai dus personajele lui Caragiale în locuri atât de misterioase. Ne-am obişnuit să râdem de ele dintr-o bucată şi cam atât. Lucian Pintilie nu ne lasă. El le găseşte un loc special în acest exerciţiu de libertate încărcat de subversivitate, ce merită îndelung aplaudat.
 
Această proiecţie să sperăm că va însemna doar începutul aplauzelor.
 
5 filme din 7 premiate
 
În cadrul galei de închidere, înainte de rularea celui mai recent film al Sofiei Copolla, s-au acordat şi premiile acestei ediţii.
 
Minimalistul Meek\'s Cutoff al lui Kelly Reichardt, care aş putea paria că este ultimul la votul publicului, a luat trofeul festivalului, iar Debra Granik a fost premiată pentru regia chirurgicală a lui Winter's Bone. (Femeile sunt la putere.) Premiul pentru imagine s-a dus la Abel, iar premiul criticii la Four Lions, singurul film din competiţie nevăzut.
 
Ultimul premiu le salvează pe celelalte. Premiul publicului a mers către Exit Through The Gift Shop.
 
Aşadar, 5 filme din cele 7 din competiţie au fost premiate. Revolte? Nemulţumiri? Nu e cazul. Scopul festivalului de film Bucureşti este atât de clar altul, anume acela de a aduce în cinematografele din România filmele nedistribuite aici din lipsă de viziune, încât publicul nu face distincţia între competiţia oficială şi evenimentele paralele. Programul unui spectator se face strict în funcţie de interesele personale.
 
De aceea, în viitor, festivalul ar trebui să îşi promoveze scopul mai clar sau să îşi clarifice identitatea, fie prin renunţarea la competiţie, fie prin existenţa unei a doua competiţii, fie prin fortificarea competiţiei oficiale. Alegerea e a organizatorilor.