Silviu Purcărete a ales piesa D'ale carnavalului pentru scena sibiană. Ofelia Popii, în Miţa Baston, sau Constantin Chiriac, în Pampon, o distribuţie de zile mari pe scena de la Sibiu.
Spectacolul D'ale carnavalului al lui Silviu Purcărete, aflat la a doua întâlnire cu I. L. Caragiale după O scrisoare pierdută de la Teatrul Mic din 1988 (imaginaţi-o pe Leopoldina Bălănuţă în rolul lui Agamiţă Dandanache!), te face să râzi în hohote, pentru că lumea tipic balcanică, cu vorbele savuros-arhaice rostite fidel în litera textului, îţi este mai aproape ca niciodată. Personajele, atât de vii şi de autentice, te introduc în bâlciul nostru de toate zilele, într-o continuitate firească a memorabilelor portrete lăsate odinioară de Birlic, Toma Caragiu, Rodica Tapalagă, Radu Beligan, Marin Moraru sau Virgil Ogăşanu (de neuitat fiind montarea lui Lucian Pintilie din 1966 de la Bulandra sau filmul De ce trag clopotele, Mitică? al aceluiaşi Pintilie, în 1981, cu o inegalabilă Mariana Mihuţ, în rolul Miţei Baston).
În spectacolul de la Sibiu, m-am reîntâlnit aşadar cu o imensă bucurie cu Nae Girimea, frizer şi subchirurg, cu Iancu Pampon, cu Mache Răzăchescu, ce-i mai zice şi "Crăcănel", cu un catindat, cu Iordache, calfă la Girimea, cu un ipistat, cu o Didina Mazu, de astă dată în trei ipostaze, cu o Miţa Baston electrizantă, cu măşti, într-un carusel năucitor.
... Şi Amantlâcurile
D'ale carnavalului a fost reprezentat pentru prima dată la 8 aprilie 1885, premiera fiind o catastrofă, ce s-a lăsat cu fluierături din cauza "imoralităţii" şi a aducerii pe scenă a "drojdiei mahalalei". În Convorbiri literare, Titu Maiorescu a luat atunci apărarea textului, subliniind că "situaţiile trebuie prezentate în mod artistic, iar valoarea lor morală este afară din chestie". Înfăţişând tipul cuceritorului, Nae Girimea (Nicu Mihoc) este amantul Miţei Baston (Ofelia Popii), care la rândul ei este amanta lui Crăcănel (Adrian Matioc).
Dar, în acelaşi timp, Nae este şi amantul Didinei Mazu, amanta lui Iancu Pampon. În tot acest vertij, apar trei ipostaze ale Didinei (Cristina Ragos, Raluca Iani, Serenela Mureşan), personajul acesteia nefiind susţinut narativ la fel de bine ca în cazul "formidabilei" Miţa.
Pampon, cu o lentoare tâmpă, cu o perplexitate lividă şi cu un vicleşug imprevizibil, este extraordinar prins de moacele lui Constantin Chiriac. Remarcabili sunt, de asemenea, Nicu Mihoc în interpretarea dandy-ului Nae Girimea sau Liviu Pancu, catindatul prâsnel, care umple scena cu vitalitatea sa. De asemenea, suferinţa din iubire este mai caraghioasă decât oricând: patetica Miţa se trânteşte, nenorocită, pe scaun pentru că Nae o înşală. Ofelia Popii a exagerat însă pe alocuri isteria ploieştencei.
Muzica modulară a lui Vasile Şirli, interpretată live la saxofon, acordeon, flaut, vioară, trompetă şi tobe, de trupa teatrului D'Ale Band, creează o legătură feerică între spaţiul de joc şi energia primară a mahalalei. Dragoş Buhagiar, care a mai colaborat cu regizorul, la Iaşi, la Uriaşii munţilor, după Pirandello, a stat de astă dată zi şi noapte lângă regizor, la Sibiu, mărturisind că scenografia, fără pereţi, îi aparţine în egală măsură şi lui Purcărete. "În teatru e complicat: toţi absorb, iau de la tine, nimeni nu îţi dă nimic înapoi. Silviu Purcărete ne-a învăţat ce înseamnă generozitatea. Orgoliul rămâne moartea spectacolului de teatru". De meditat.