N-aţi auzit de timbrul teatral? Mai bine

Vă urăm succes în ceea ce întreprindeţi şi sîntem convinşi că proiectele derulate de dumneavoastră se vor bucura de un real succes şi se vor ridica la nivelul aşteptărilor lumii culturale".

 

În limbaj à la Mamet, "Frate, nu ne cunoaştem, nu bagi şi tu un bilet de tren, o cazare, ceva, sau măcar un bună-ziua zis cu respect, nu dăm cu banul". Numai că se întîmplă aşa: doi dintre membrii Senatului (care, am o bănuială, nici n-au fost prezenţi la şedinţa în cauză), şi anume Miklós Bács şi Gábor Tompa, sînt din Cluj - ba mai mult, o parte din programul ediţiilor trecute ale festivalului în cauză s-a desfăşurat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, unde Tompa e director. Ca urmare, recomandarea nu vine de la membrii Senatului, în general, ci de la unii, în special - în mod evident, Temps d'Image nu e o chestie scoasă din burtă, de conivenţă, ca să împuşte cineva francul (apropo, a mai aplicat pînă acum, fără succes, la UNITER, iar pînă în 2011 a avut o finanţare europeană). Mărturisesc foarte sincer că, în marea mea tîmpenie, niciodată, în situaţiile cînd am avut de evaluat proiecte (cu zecile, la vreo trei concursuri de la Centrul Naţional al Dansului şi la AFCN), nu mi-a trecut prin cap să aduc ca argument contra acordării unei finanţări faptul că n-am auzit de eveniment sau de organizaţia aplicantă. Mi-ar fi fost ruşine - fiindcă ignoranţa asupra a ceea ce se întîmplă în propriul meu domeniu profesional nu-mi poate fi imputată, în era accesului universal la informaţie, decît mie (ca să nu mai spun că cererea de finanţare adresată UNITER presupunea şi un dosar de presă - ca urmare, nu era neapărat nevoie de partea "să pipăi şi să urlu: Este"). La fel cum nu pot acuza biologia pentru lipsa de perspectivă paradigmatică asupra a ceea ce s-a petrecut în trecutul artei, nu pot avea nici pretenţia de a plasa asupra altcuiva responsabilitatea orientării sintagmatice.

 

Cît despre convingerea că proiectele se vor bucura de succes, declarată în final, nu vă faceţi iluzii, e o formulă standard, identică celei prin care revista Scena.ro era anunţată concomitent, tot de curînd, că a primit finanţarea şi aceasta a fost ultima sesiune la care a putut participa: "Vă informăm că la nivelul Senatului s-a decis că UNITER va prelua revista Teatrul Azi ca revistă a uniunii şi ca atare nu vom mai susţine publicarea altor reviste teatrale". Mă număr printre cei care au semnat o scrisoare de uimire către UNITER în legătură cu această decizie, dar, rămînînd eu la fel de uimită, profit de stupoarea în care m-a aruncat răspunsul la cererea de finanţare a Temps d'Image pentru a pune, public, o serie de întrebări despre anunţul primit de Scena.ro.

 

Pe ce bază excluzi pe cineva de la eligibilitatea pentru finanţare? Pe lîngă faptul că noua revistă a Uniunii, mai vechea Teatrul Azi, aleasă fără concurs şi pe baze obiective de afinităţi elective neidentificate şi neatribuite, va fi finanţată, în proaspăta ei calitate, din alte fonduri decît timbrul teatral (provenite de la Guvern, conform prevederilor din H.G. nr. 1238/08.12.2010 privind suplimentarea bugetelor Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Academiei Române din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pe anul 2010, în vederea susţinerii editării publicaţiilor culturale, încheiat citatul), existenţa unei reviste a Uniunii nu exclude finanţarea de proiecte editoriale în general (asta pentru că legea însăşi nu permite un astfel de monopol asupra activităţii culturale). Zice Legea 35/1994 că: "Sumele care se cuvin organizaţiilor de creatori vor fi utilizate pentru: a) susţinerea unor proiecte culturale de interes naţional; (...) d) susţinerea şi protejarea artei cinematografice, teatrale şi muzicale; (...) g) sprijinirea materială a revistelor de specialitate aparţinînd uniunilor de creaţie" etc. - spune, deci, legea asta pe undeva că, dacă cineva decide cumva că există o singură revistă a Uniunii, nu mai publicăm nimic? Nici tineri dramaturgi, nici tineri critici, nici autori care necesită protecţie, nici nimic? Unuia îi dăm fără concurenţă, pe alţii nu-i lăsăm nici să se păruiască în competiţie de proiecte?