Suntem în Pioneer Women's Memorial Park, parte a Grădinii Botanice din Perth, Western Australia, care, la rîndul ei, face parte din superbul Kings Park, o imensitate de 400 de hectare de verdeaţă perfectă. Trebuie să înceapă din clipă în clipă An Evening On The Green, un concert la care cap de afiş este Ronan Keating. Atmosfera e atît de plăcută, încît aproape nu mai contează cine e pe scenă. Într-un astfel de decor l-aş putea asculta şi pe Horia Brenciu.
Dar, de fapt, toată lumea a venit pentru ceea ce urmează să se întîmple pe scenă. Pentru început avem o jumătate de oră de jazz şi r&b cu Shameem, o celebritate locală născută dintr-un tată chinezo-malaezian şi o mamă iraniană, care şi-a lansat anul trecut albumul de debut. Pian fin, voce de jazz şi mult bun simţ. Apoi o avem pe Sharon Corr, nume care, din neatenţie, nu mi-a spus nimic cînd l-am văzut pe afiş. Abia cînd i-am auzit vioara şi vocea am sărit ca ars! Wow! E Sharon Corr de la The Corrs! Ce surpriză, ce bonus nesperat! Ne-a bucurat cu 45 de minute de cîntece made in Ireland, deopotrivă din discografia Corrs şi de pe albumul solo Dream of You, scos în 2010. Cîntecul care m-a impresionat cel mai tare a fost o superbă variantă instrumentală a cîntecului tradiţional irlandez Women of Ireland, acelaşi care care a fost folosit şi de The Christians pentru hitul Words.
La opt şi jumătate fix, în conformitate cu afişul şi aşteptările publicului, care a ajuns deja la vreo 5.000 de capete, Ronan Keating intră pe scenă. Îşi încheie turneul australian pe coasta de vest, în Perth, după ce a colindat şi prin Noua Zeelandă. Ronan nu mai e băiatul de 16 ani de la debutul cu Boyzone, ci un bărbat în toată firea, care urcă pe scenă îmbrăcat la costum (croit cu un număr mai mic, părerea mea), care are melodiile lui, publicul lui şi o porţie deloc neglijabilă de distincţie britanică. Cu o prezenţă scenică ce combină într-un mod fantastic dezinvoltura cu timiditatea, irlandezul reuşeşte performanţa de a fi seducător cu publicul feminin, fără să-i enerveze pe bărbaţii cu care acestea au venit la concert. Căldura cu care a fost primit la intrarea pe scenă provine în doze egale de la succesul pe care Boyzone l-a avut în Australia, de la cele 22 de milioane de discuri solo vîndute aici şi de la notorietatea pe care i-a adus-o prezenţa în juriul variantei australiene a emisiunii X-Factor. De altfel, de doi ani, Ronan locuieşte în Sydney.
Bărbatul de 25 de milioane de lire sterline a început în forţă cu Believe Again şi a continuat cu melodii din perioada solo. Nu şi-a lăsat fanii să aştepte prea mult hiturile de primă mînă - If Tomorrow Never Comes a venit nesperat de repede, a patra, şi a unit pentru prima dată vocile publicului. Sharon Corr a revenit pe scenă pentru un duet la piesa Last Thing On My Mind, înregistrată de Ronan Keating cu Lee Ann Rimes. A urmat o trecere prin două cîntece compuse de celebrul compozitor american Burt Bacharach şi lansate de Christopher Cross (Arthur's Theme) şi Isaak Hayes (Walk On By). When You Say Nothing At All s-a cîntat pe la jumătatea concertului şi a pus din nou doamnele pe jar.
It's Alright şi Will You Ever Be Mine au fost momente de preview al albumului pe careMr. Keating l-a anunţat în acest an, iar Lovin' Each Day a fost ultima înainte de bis. Mai puţin de două minute a lipsit de pe scenă, timp suficient să se lepede de costum şi să apară în tricou negru, mulat pe corp, cu braţele vînjoase şi tatuate la vedere. În timp ce Pump It Up, piesa lui Elvis Costello, a fost pentru mine o surpriză, Love Is A Rollercoaster n-a fost. Era aşteptată de toată lumea. A fost cîntecul potrivit pentru un final de concert exploziv, cîntat în picioare de toată asistenţa. Oricît de tare au strigat mai apoi doamnele şi domnişoarele, artistul de 35 de ani n-a mai apărut.
Am fost plăcut surprins de faptul că Ronan Keating n-a apelat deloc la repertoriul Boyzone, semn de maturitate artistică pe care şi-o poate permite la 12 ani de la primul album solo. L-am aplaudat pentru jocul de scenă (acum ştiu de unde s-a inspirat britanico-bihoreanul David Bryan), pentru modestie şi pentru că a dovedit că îşi cunoaşte şi respectă publicul. Ronan nu e nici o voce mare, nici un carismatic precum Robbie Williams, nu se promovează agresiv ca Doamna Gaga, dar îşi face meseria cu seriozitate, crescînd pas cu pas. Un concert foarte bun, care nu a creat magie, dar le-a făcut o seară excelentă unor oameni obişnuiţi să vadă live cele mai mari nume din show-bizz-ul mondial.
P.S.: Am rămas special printre ultimii la ieşirea din parc pentru a vedea cîtă mizerie rămîne pe iarbă după un astfel de mega-picnic. Australienii m-au surprins plăcut încă o dată. În urma cîtorva mii de oameni veniţi cu mîncare şi băutură la concert au rămas reziduuri cît să umple două, maxim trei pubele.
Setlist:
Believe Again
If You Love Me
The Way You Make Me Feel
If Tomorrow Never Comes
Last Thing On My Mind
When The World Was Mine
It's Alright
Summer Outside
Walk On By
Arthur's Theme
When You Say Nothing At All
Will You Ever Be Mine
I Love It When We Do
Separate Cars
Turn It On Again
Friends In Time
Lovin' Each Day
Bis:
Pump It Up
One More Song
Love Is A Rollercoaster
