Dacă primele 11 luni din 2004 trecut au adus pe marile noastre ecrane doar trei filme de animaţie (Brother Bear, Shrek 2 şi Home on the Range) – plus două personaje create prin tehnica imaginilor generate de computer (CGI): dulăul Scooby Doo şi motanul Garfield –, în ultima lună a anului au fost lansate nu mai puţin de patru producţii noi: Incredibles, Shark tale, Pinocchio 3000 şi Polar express. Până acum protagonişti erau animalele sălbatice şi de casă sau creaturile de basm; mai nou, eroi au (re)devenit şi... super-eroii, vieţuitoarele subacvatice, roboţii viitorului sau Moş Crăciun. Mă voi ocupa aici de primele două filme menţionate, care sunt în opinia mea şi cele mai bune.
Familie de super-eroi, căutăm dădacă
Incredibiles a fost pentru majoritatea specialiştilor una dintre revelaţiile anului, şi asta nu doar la capitolul animaţie. Încasările internaţionale de peste 620 de milioane de dolari până acum (la un buget estimat de 92 milioane), precum şi nominalizările şi premiile cinematografice obţinute (printre ele, o nominalizare la Globul de Aur pentru cel mai bun film muzical sau comedie, care are mari şanse de a fi urmată de un Oscar pentru cel mai bun film de animaţie) spun multe despre valoarea filmului. Incredibles a fost produs de Walt Disney Pictures şi de faimoasele studiouri Pixar, specializate în animaţia tridimensională pe computer; aici au fost realizate şi succesele Toy Story (primele două părţi), A Bug's Life, Monsters Inc. şi Finding Nemo. Regizorul noii producţii Pixar (prima cu personaje exclusiv umane) este Brad Bird, care a mai semnat filmul The Iron Giant şi a lucrat anterior la popularul serial TV "The Simpsons".
Principala noutate adusă de Incredibles este reprezentată de maniera comică în care este redată viaţa super-eroilor. Până acum, doar The Tick (alt serial TV, iniţial de animaţie, apoi cu actori în carne şi oase) mai parodiase existenţa acestor fiinţe cu puteri paranormale, a căror principal scop este salvarea lumii – sau, dimpotrivă, distrugerea ei. Incredibles prezintă o super-familie compusă din Dl Incredibil / Bob Parr (voce: Craig T. Nelson), un salvator al planetei puţin cam... supraponderal, soţia sa Elastigirl / Helen Parr (Holly Hunter), o gospodină foarte... flexibilă, şi cei trei copii ai lor (Violet, Dash şi bebeluşul Jack Jack). De când Guvernul, răspunzând unui val de proteste, a interzis activitatea super-eroilor şi i-a integrat într-un program de protecţie a martorilor care să le asigure o viaţă cât de cât "normală", Dl Incredibil şi-a pierdut unul dintre cele mai importante scopuri ale vieţii. Din când în când, alături de prietenul său Frozone / Lucius Best (Samuel L. Jackson), mai prinde câte un răufăcător sau mai salvează câte o potenţială victimă, dar în rest duce o existenţă anonimă, aceea a unui agent de asigurări familist. Nu e de mirare că, atunci când un străin misterios îi propune să participe la o nouă misiune, super-eroul se aruncă cu capul înainte, de dragul vremurilor bune...
Incredibles este o comedie excelentă, cu situaţii care de care mai comice şi cu o sumedenie de replici spirituale, un film care îi va distra atât pe copii, cât şi – sau mai ales – pe adulţi. Merită amintit şi personajul Edna "E" Mode (voce: chiar regizorul Brad Bird), o delicioasă parodie a unei creatoare de modă (model: Edith Head, care a creat costumele câtorva sute de filme hollywoodiene).
Scorsese şi De Niro faţă în faţă... sub apă
DreamWorks, casa de producţie a lui Steven Spielberg, a realizat şi ea câteva blockbuster-uri de animaţie, cum ar fi Antz sau seria Shrek. În decembrie, DreamWorks a adus în cinematografele noastre Shark Tale, film venit pe... valul stârnit de uriaşul succes Finding Nemo al rivalilor de la Pixar. Producţia a costat vreo 75 de milioane de dolari şi a avut premiera în SUA cu o lună mai devreme decât era anunţată, pentru a nu coincide cu lansarea de la Incredibles; totuşi, producţia DreamWorks a avut până acum încasări de două ori mai mici decât ale competiţiei ("doar" 306 milioane).
Shark Tale este de fapt povestea lui Oscar (voce: Will Smith), un peştişor cam neînsemnat, care lucrează în spălătoria de balene a lui Sykes (Martin Scorsese), dar visează să ajungă în "Manhattan"-ul recifului. Îl ajută Lenny (Jack Black), un rechin... vegetarian, fiul "naşului" Don Lino (Robert De Niro). Oscar va ajunge celebru şi va fi disputat de două frumoase "peştoaice", devotata Angie (Renée Zellweger) şi seducătoarea Lola (Angelina Jolie).
Metropola subacvatică creată de cei de la DreamWorks seamănă mult cu cea din Fish Police (serial de animaţie care a rulat acum câţiva ani şi pe micile noastre ecrane): "zgârie-nori" din corali, scoici şi nisip, panouri publicitare şi un trafic cumplit. Cum vă daţi seama, Shark Tale este mult mai ne-realistă (putem stabili şi în lumea animaţiei o gradaţie) decât Finding Nemo, dar realizatorii au compensat parţial această carenţă printr-o inovaţie spectaculoasă: fiecare personaj împrumută de la "vocea" sa unele caracteristici fizice şi chiar ticuri (actorii au fost filmaţi în timp ce-şi înregistrau replicile, pentru a uşura munca desenatorilor). Veţi putea astfel asista la prima întâlnire pe ecran – fie ea şi... subacvatică – între (sprâncenele lui) Martin Scorsese şi (aluniţa lui) Robert De Niro, după nu mai puţin de nouă pelicule făcute împreună (scena a fost înregistrată cu cei doi "monştri sacri" faţă în faţă).
Filmul are destule momente comice reuşite, precum şi multe trimiteri intertextuale, inaccesibile micilor spectatori. Din păcate, tendinţa moralizatoare (ideea ar fi: "nu-ţi căuta prea departe fericirea; o vei găsi chiar lângă tine") este prea evidentă şi i-ar putea deranja pe spectatori.
Viitorul sună... computerizat
Este deja o certitudine: viitorul filmului de animaţie se scrie cu trei litere – CGI. Imaginile tridimensionale generate de computer, preferate pentru "efectul de real" produs, vor înlocui treptat animaţia clasică, mai întâi la Hollywood, apoi în restul lumii cinematografice. O ştire care spune multe: studiourile Disney, care au reprezentat până nu de mult raiul desenelor animate, vor înceta, din pricina diferenţelor de opinie, colaborarea – foarte profitabilă pentru ambele părţi – cu Pixar, urmând ca ultimul film co-produs (Cars) să fie lansat în 2006. Totuşi, Disney va continua să facă filme pe computer (a început deja producţia la Toy Story 3, fără sprijinul celor de la Pixar); mai mult, acestea vor înlocui complet desene animate "tradiţionale" (e posibil ca ultimul lor film "clasic", mai sus amintitul Home on the Range, să rămână chiar... ultimul). O dovadă în plus că viitorul animaţiei sună... computerizat.