Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  After the Revolution

Down with the fossils - După revoluţie


Film Menu, aprilie 2012
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Într-un film care prezintă în cheia unui cinematograf observaţional primele alegeri democratice după căderea comunismului, Laurenţiu Calciu reuşeşte să fie interesant pentru că multe din problemele României din anul 1990 sunt încă probleme ale României de azi (legea lustraţiei, anchetarea foştilor membri ai Securităţii etc), iar imaginile prezente în film vorbesc mai elocvent acum, în lumina celor două decenii care au trecut şi a prezentului, decât ar fi putut să o facă atunci. Spre exemplu, un Ion Iliescu mai tânăr cu 22 de ani decât acum surprins în Dupa revoluţie, provocat fiind de un reporter străin, numea o aberaţie interzicerea posibilităţii foştilor membri de partid de a accede la o funcţie de conducere în stat. Întrebat despre relevanţa legii lustraţiei adoptată de Camera Deputaţilor la finalul lunii februarie 2012, Ion Iliescu declara că "Este total aberantă în zilele noastre. Total inutilă. [...] Ar fi fost oarecum raţional să se discute despre o asemenea lege în primii ani de după căderea dictaturii, după 1989, anii '90." (sublinierea mea). 
 
Însă dincolo de acest substrat care se revarsă în contingent, filmul păstrează o puternică amprentă a vremurilor de atunci. Aflat într-o "criză succesorală", poporul român dezbate aprins în stradă valori democratice precum pluripartidismul şi importanţa opoziţiei, reinstaurarea legitimă sau nelegitimă din punct de vedere moral în ţară a partidelor istorice, libertatea de exprimare şi dreptul la vot. Câştigul lui Laurenţiu Calciu din acest punct de vedere este că nu surprinde coregrafia maselor de la depărtare, ci dimpotrivă, se apropie cu camera de oamenii care participă, le ascultă discuţiile fără să intervină şi alcătuieşte adevărate portrete din figurile unor oameni simpli, care se avântă în dezbateri într-un mod energic, dar civilizat. Cu toate că nu există comentarii directe, în anumite situaţii mişcările de cameră, deşi nu foarte elaborate întrucât nu există niciun fel de regie făcută de dinainte, substituie o voce din off care ar explica spectatorului intenţiile regizorului. În secvenţa în care personajul inginerului îşi face apariţia, secvenţă marcată clar prin intertitluri, Laurenţiu Calciu insistă pe modul elegant în care este îmbrăcat protestatarul care susţine Frontul Salvării Naţionale. În mai multe rânduri, camera coboară de pe chipul inginerului pe hainele cu care acesta este îmbrăcat, dezvăluind un palton scump şi o servietă de culoare maro, semn că până în acel moment bărbatul nu a făcut parte din clasa socială cu adevărat afectată de lipsurile sistemului comunist. În unele situaţii, însă, astfel de "comentarii" nici nu mai sunt necesare, întrucât personajele îşi trădează singure apartenenţa ideologică prin ceea ce spun, aşa cum este şi cazul doamnei cu căciulă de blană.
 
Pe lângă portretele cu adevărat vivante ale oamenilor din stradă care se exprimă fără să fie câtuşi de puţin intimidaţi de prezenţa camerei care îi înregistrează, filmul mai are alte două elemente care îl structurează. Primul dintre ele pune în balanţă discursurile şi atitudinea a doi oameni politici candidaţi la Preşedenţie - Ion Raţiu, din partea formaţiunii politice ţărăniste, cel care susţine orientarea spre Occident şi economia de piaţă şi Ion Iliescu din partea Frontului Salvării Naţionale, care mizează pe programe de protecţie socială.
 
Al doilea element are în vedere implicarea factorilor internaţionali în evenimentele din România şi este compus pe de-o parte din observatorii internaţionali prezenţi la alegeri, cei care în final denunţă încălcări flagrante de logistică şi organizare şi ale protocolului după care ar fi trebuit să se desfăşoare alegerile, iar pe de altă parte din ecourile manifestărilor în presa mondială. Relevantă în acest sens este scena în care jurnalistul Chris Walker de la The Times dictează un articol despre situaţia României, rostind rar, cu voce apăsată, uneori reluând anumite părţi sau chiar spunând pe litere cuvintele înţelese greşit de interlocutorul său. Deşi amuzant la o primă vedere (mai ales când repetă în telefon că oamenii adunaţi în stradă scandau "<<down with the fossils>>, yes, f - o - s - s - i - l - s") tonul acesta de dictare, cu pauze în vorbire şi accentuarea prin voce a punctuaţiei, se încarcă pentru spectatorul de acum cu parşivitatea unui articol explicativ până la exagerare, rostit parcă pentru surzi sau proşti.
 
Prezentând turnurile şi deturnările de la democraţie care au urmat după revoluţie în tandem cu reacţia si dezbaterile care au avut loc în randul manifestanţilor, filmul lui Laurenţiu Calciu ajută la reconstruirea ramificaţiilor acestor evenimente până în zilele noastre.




 Toate articolele despre After the Revolution
 Toate articolele despre Festivalul de Film Documentar One World România, 2019


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Andrei Luca


Alte articole

 După revoluţie - proiecţie şi discuţie cu echipa filmului în cadrul proiectului Film Menu - Să Film!, episodul 2, Comunicat de presă
 Making of: România - After the Revolution / După Revoluţie, Lucian Maier


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer