Descopăr - datorită unui amic mai tânăr - o melodie contemporană, încadrabilă, înţeleg, în zona
hip-hop underground:
Alchimia luminii. Fenomenul
rap, în general, înseamnă protest, contestare, tiflă. Dar, ascultând piesa, constat că
hopper-ul (Cedry2k) nu transmite atât o stare de lehamite faţă de sistem (care nu-i "carnivor", ci "vegan" şi "tre' să fiarbă legume") şi oamenii politici (care îl "seacă, pe bune / cum se ceartă pe sume / lăsând demoni în costume"), cât un îndemn la exersarea discernământului. Căutarea "luminii divine" - în "Babelul cu şapte miliarde de dialecte", al "ritualurilor păgâne", al "cutumelor nebune" ce "insuflă frica de lume" şi al falselor lumini "de la forţe oculte" care-s "mare-nşelăciune" - este pentru el chiar sensul vieţii pe care ar dori să-l deprindă cei afundaţi într-o stare "de joacă, de glume, de lene-n vene şi-n gene" - "victime" ce "vor doar să petreacă". Potenţialul ascultător este trimis la învăţătura Sfinţilor Părinţi (care "chiar au trăit Scriptura", "ne-arată căi drepte" şi "ne-arată noi trepte"), la "datina care face mai mult ca platina". Cântăreţul
hip-hop s-a lămurit ("pentru mine, în sfârşit, e clar ca lacrima / că nu-i luminat un suflet care păstrează patima") şi îndeamnă la
metanoie, la păstrarea "esenţei", la exersarea vederii cu inima a Cuvântului (ce "egalează cu zero tot tezaurul").
***
Sunt, mărturisesc, uluit de limbajul (şi mesajul) vehiculat în această cântare sapienţială ce vorbeşte de alegerea şi înţelegerea "corectă" a "realităţii", amintind de vocea Ecclesiastului. Nu ştiu ce impact are asupra tinerilor (cărora - prin însuşi ambajajul sonor - e de presupus că se adresează, în principal) acest imn
hip-hop închinat "luminii divine" din om, însă mă tem că, pentru decodificarea lui, de mare ajutor ar fi un dicţionar (ori o bibliotecă) şi, mai ales, o minte îmbisericită. Altfel nu văd cum generaţia
hip-hop ar putea înţelege semnificaţia (şi mai ales conotaţia) unor cuvinte ca: "datină", "cruce", "genune", "Saul", "Sfinţii Părinţi", "Împărăţie", "Minotaur".
